Lipă și imnul național

Despre Elisabeta Lipă, mărturisesc că nu am știut nimic până să devină ministru al tineretului și sportului în guvernul Cioloș. Așa am aflat că domnia sa a fost una dintre cele mai mari sportive ale României, ca și Gabriela Szabo, predecesoarea sa în funcție. Așadar, punem în fruntea ministerului oameni care au făcut performanță în sport. După mine, o prostie. În fruntea MTS ar trebui să fie oameni pricepuți la alocarea banilor, la bugete etc, nu oameni care știu să alerge sau să dea cu vâsla. 

Țin minte și acum ce mare scandal a cutremurat presa în 1994, când Gheorghe Tinca a devenit primul ministru al apărării naționale, civil. Oamenii nu acceptau - cum să fie un civil ministrul armatei? Acolo trebuie un general, domne, care știe să zbiere și să facă instrucție. Prostie, nu? Ei, de ce la MTS nu funcționează același principiu? De ce trebuie musai să avem miniștri care au fost mari sportivi? Gen Hagi, adică. Mă rog, poate că asta e concepția lui Cioloș privind calitatea de tehnocrat.

După ce a fost numită, Elisabeta Lipă nu a făcut nimic notabil, cu o singură excepție: a interzis intonarea imnului național în competițiile sportive interne. Măsură care a adus-o pe prima pagină a tuturor ziarelor și pentru care a fost și este înjurată birjărește - lucru care nu are a ne mira, cunoscând modul în care se face presă în România. După ce doamna ministru a fost bine terfelită, au apărut și cei care o apără. Iată, spre exemplu, ce scrie un domn pe contul lui de Facebook:

„S-au trezit toți patrioții internetului să o ia la şuturi pe Elisabeta Lipă că şi-a permis să le spună unor lache de la baschet, sport la care nu performăm nici la nivel balcanic, să nu mai pună imnul național la meciurile din campionatul intern. "Cum adică, baragladina ne interzice nouă imnul național?", au sărit patrioții ca arşi. Ca şi cum era ceva firesc să se cânte imnul prin competițiile interne, doar se cântă şi la Astra Giurgiu - Viitorul Constanța, nu? Aa, nu?

Am cules câteva epitete şi comparații cu care patrioții români de internet o gratulează pe Elisabeta Lipă pe forumul ziarului quality Evenimentul Zilei: "baragladină", "pațachină", "vacă", "scroafă" etc. 
Elisabeta Lipă, dacă nu ştiați, a fost cea mai mare canotoare a secolului trecut. A fost medaliată cu aur la cinci olimpiade consecutive (dacă îmi amintesc bine, e singurul sportiv din istorie care a reuşit asta). Deține recordul, greu de egalat, între două medalii olimpice de aur: 20 de ani. Şi pot să continui până dimineață.
Elisabetei Lipă i s-a cântat imnul național de mai multe ori decât li s-au cântat pe la mese patrioților de internet "Cenuşăreasa" şi "Of, viața mea!"
Aşa că mai uşor cu patriotismul pe scări când vine vorba de Elisabeta Lipă, că n-ați făcut armata împreună la Dinamo.”

Un astfel de text este menit să trezească în cititor mândria patriotică și, totodată, mânia celor care citesc despre felul în care este gratulată Lipă de către diverși internauți. Sunt de acord că nu este OK să o numești pe doamna ministru baragladină, scroafă, vacă etc. Deopotrivă sunt, însă, de părere că nimeni nu trebuie să fie calificat în asemenea manieră. Semnatarul articolului postat pe Facebook lasă a se înțelege că nu e în regulă să o faci pe Lipă vacă nu pentru că este un om care are dreptul la o imagine personală, ci fiindcă deține nu știu câte medalii de aur. Ori lucrul ăsta este total eronat. Nimeni nu are dreptul să numească pe cineva „porc”, punct.

Dar textul feisbucistului merge mai departe. El vrea să spună că interzicerea de către Lipă a intonării imnului nu poate fi criticată de niște neica-nimeni, care nu au zeci de medalii și nu au fost declarați cei mai buni din lume la canotaj. Ori asta este iarăși o prostie. Un ordin de ministru este bun sau prost în raport cu legile existente și cu efectele pe care le produce, nu prin numărul de medalii la dat cu vâsla pe care le deține semnatarul lui. 

Dar modul ăsta de a raționa nu e de azi, de ieri. Îmi amintesc că acum vreo cinci ani am răbufnit într-o postare pe blog împotriva lui Zoe Petre. Imediat, am fost luat la rost de o persoană bine-intenționată: „ai citit măcar o pagină din cărțile ei?”. I-am dat următorul răspuns:

„Nu cred că e necesar să fi citit nu o pagină, ci măcar un paragraf scurt din ce a scris Zoe Petre. Ea este o femeie care a intrat în politică. Politica nu e o sală de lectură, unde să citesc eu ce a scris fiecare. Politica e o arenă, unde cine intră se produce așa cum știe el mai bine. Zoe Petre, ca politician, nu ne povestește despre Eschil sau Parmenide, ea zice despre banii cheltuiți de Udrea, de mafia din vămi, de șpaga din spitale și multe lucruri de felul ăsta. Nu știu dacă pentru asta îți trebuie studii de istorie antică și arheologie. Așa că te întreb și eu: când Zoe Petre vitupereaza pe teme noroioase și își dă cu părerea despre lucruri care îi sunt complet străine, de ce ar trebui ca eu, care-i răspund, să mă apuc înainte și să citesc ce a scris ea despre civilizația greacă? Dacă disputele s-ar purta pe teme de istorie antică, Zoe Petre m-ar face arșice în numai câteva minute. De aia nici nu mă  bag. Dar când vine vorba de ieșit în arenă și arătat care dă mai tare, stai puțin, că am și eu ceva de spus.”  

Cât despre decretul dat de Lipă, mie mi se pare absolut în regulă. Consider că un imn național e normal să se audă acolo unde se intonează și alte imnuri naționale. Când joacă România cu Franța, mi se pare firesc să ascultăm cele două imnuri. Dar când se confruntă Carpați Sinaia cu Caraimanul Bușteni (or mai fi existând echipele astea?) ce sens are să ascultăm imnul național?