Mizil - poziția 35

An de an, începând cu 2007, are loc un festival de poezie numit „Romeo și Julieta la Mizil”. Locul desfășurării?....Evident, Mizil. Un oraș pe care nu l-am vizitat niciodată, dar prin care am trecut cu viteza legală. Pentru cine nu știe, „Romeo și Julieta la Mizil” este titlul unei comedii în două acte scrise de George Ranetti. Iar despre Ranetti, se pot găsi informații aici:
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/George_Ranetti.

Pentru ediția din 2015 - 2016 am trimis și eu patru poezii, conform regulamentului. Azi au fost afișate rezultatele și am aflat că am ocupat onorabilul loc 35. De ce spun onorabil? Pentru că în total au fost 385 de participanți. Din juriu au făcut parte scriitorii Lucian Avramescu și George Stanca, deci locul 35 din 385 devine încă și mai onorant. Rezultatele aici:

http://www.romeojulietalamizil.ro/pdf/PREMIANTI_SI_MENTIUNILE_POEZIE_2016b.pdf

Le felicit pe cele trei premiante - Florentina Dalian, Diana Beldeanu, Sanda Nicucie și le doresc să scrie multă poezie bună.

Iată, în continuare, cele 4 poezii cu care am participat:

Ala-bala
Eu nu am fost copil niciodată -
a venit vremea să aflaţi adevărul acesta.
Da, mă suiam în copaci,
prindeam vrăbii şi trăgeam cu praştia,
dar toate erau prefăcătorii
puse la cale în chip viclean,
ca să nu-şi dea seama nimeni
că sunt un bătrân travestit,
îmbrăcat în pantaloni scurţi,
alergând pe trotuare cu trotineta,
cântând ala-bala portocala
şi gândindu-mă fără întrerupere
la moartea care încă din prima zi
mă strigase pe numele mic.
 
Ploaie
Ce faci străine? a întrebat
inima mea, din piept...
aici plouă, la tine cum e vremea?
Și aici e tot ploaie, am zis
dar nu te supăra, chiar nu știu
cu cine stau de vorbă...
n-ai vrea să îmi reamintești?
 
Resturi
Tocmai atunci ai ieşit
din viscerele întunecate
ale blocului cenuşiu;
tocmai atunci,
cu pungile pline de resturi
pentru aruncat câinilor străzii,
oamenilor - câini şi câinilor - oameni,
între care cel dintâi eram eu.

Doamne, miroseai a cireş înflorit
cu crengile doldora de fluturi,
şi a copil de înger, încurcat
într-o tufă de liliac nebunatic...

Tocmai atunci ai ieşit,
tocmai atunci
şi viaţa şi-a reluat cursul,
cu mine pe post de parte
vătămată.

Libertatea de a fi singur
Căci fiecare om, a spus femeia,
trăieşte viaţa lui. Nu pot trăi
în locul tău. Dacă îți place
să practici arta însingurării şi să bei
până cazi la pământ, fă-o.
Dacă vrei să te tăvăleşti în tristeţe
şi să blestemi ziua în care te-a adus
maică-ta pe lume, eşti liber.
Pentru că fiecare om, îţi repet,
trăieşte viaţa lui.

Dar atunci, a spus bărbatul,
pentru ce ne-am mai însoţit?
De ce să trăiesc viaţa mea
lângă tine şi nu lângă oricare
alta, sau singur ca un atom de heliu?
De ce să sufăr ca un câine,
aşteptând să mă întrebi dacă
îmi mai plac sânii tăi cuminţi,
sau, pe furiş, ca la începuturi,
să-mi dai o sărutare în dosul urechii?

Dacă asta crezi tu, a spus femeia,
că vrei să faci din viaţa ta – să visezi
sâni și săruturi în dosul urechii, fă-o.
Ești liber să faci ce crezi, încă odată îți spun:
nimeni, nimeni altcineva nu poate trăi
în locul tău.