Aflu din presă despre o crimă petrecută la Timișoara. Una înfiorătoare, desigur, cum spun ziariștii. Ca și cum ar putea găsi și exemple de crime care nu au însușirea asta. E vorba despre un cetățean din Chișinău, martor al lui Iehova, stabilit de vreun an în orașul de pe Bega, care și-a înjunghiat fiul în vârstă de 6 ani, după care și-a tăiat venele și, în plus, și-a vârât cuțitul în piept. Mama copilului, o femeie venită din Kazahstan, era în baie și nu și-a dat seama ce se petrece.
După ce femeia a ieșit din duș, a văzut spectacolul înfiorător și a sunat imediat la 112. În scurt timp a sosit salvarea, iar medicii au încercat să-l salveze pe micuț, ceea ce însă nu a fost posibil. Mai mult decât atât, ei s-au luptat din greu să-l salveze și pe tatăl ucigaș. L-au dus la spital, au făcut tot ce este posibil, dar individul a murit. Ei bine, aici e ceva care pe mine mă face să reflectez la modul în care funcționează justiția omenească.
Cineva care-și omoară copilul de 6 ani nu va putea susține niciodată că a fost în legitimă apărare. El nu are nicio șansă de a fi achitat sau măcar condamnat cu suspendare așa cum se întâmplă cu câte unii criminali (cum ar fi, spre exemplu, Șerban Huidu). Cel care a ucis un copil de 6 ani are două posibilități: să înfunde pușcăria și să crape acolo, sau să fie declarat nebun și internat în ospiciu. În ambele situații, avem de-a face cu un copil ucis și cu un ucigaș rămas în viață. Ceea ce oricum nu este echitabil.
În cazul de la Timișoara, ucigașul copilului a decis să-și ia viața. Nu avem cum ști de ce a ales asta, poate a fost vorba de remușcări subite și insuportabile, sau poate că el nu a dorit să stea restul vieții la pușcărie ori la azil. Iată însă că medicii s-au lupat ca niște lei să-l salveze. De ce? Aici e nedumerirea mea. De ce să salvezi un ucigaș de copii, maniac religios, probabil tembelizat de biserica din care face parte? Care e sensul păstrării în viață a unei astfel de creaturi? Mai poate el fi vreodată de folos societății? Își închipuie cineva că după 20 de ani de pușcărie va ieși de-acolo reabilitat și se va angaja la un așezământ pentru copiii fără părinți? Mă îndoiesc. Și atunci care e sensul?
Poate cineva se gândește că sensul este cel creștin - nimeni nu are dreptul să ia viața cuiva cu excepția celui care i-a dăruit-o, adică Dumnezeu. Dar legile omenești n-au nimic de-a face cu legile creștine. Dacă ar ține seama de ele, ar trebui să aplice și îndemnul „Nu judeca, pentru ca să nu fii judecat” și atunci tribunalele ar dispărea. Nu există legi omenești care să conțină în textul lor noțiunile de „bine” și „rău”. Ele sunt interesate aproape în exclusivitate de acțiunile celor care aduc atingere proprietății persoanelor fizice și celor juridice. Și atunci de ce se insistă pentru salvarea și menținerea în viață a unui ucigaș de copii care a ales să-și curme și lui însuși viața?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu