Corectitudinea politică – cea
mai recentă reacție de înregimentare, de cartelare sectară și de ripostă
politică a vechiului filistinism, pe care tradiționala alianță dintre prostie,
îngustime de spirit și resentiment o ridică împotriva tuturor manifestărilor de
nonconformism, de spontaneitate și de bogăție necenzurată a vieții. Nou este
doar faptul că ura înverșunată față de non-conformiști pe care o resimt
promotorii corectitudinii politice poate fi azi, în sfârșit, organizată în așa
fel încât să fie recunoscută și organizată de stat. De aici și deosebirea
dintre vechii filistini și noii filistini, corecții politic – primii aveau
complexe de inferioritate, ultimii le-au depășit.
Dominanta emotivă a vechilor
filistini era defensiva jenată. A celor noi este superficialitatea agresivă și
intrepidă. Noii filistini se lasă conduși de certitudinea triumfătoare că
astăzi, în lumea noastră recentă, qua corecți politic, ei se pot arăta
mărginiți, meschini, invidioși, oportuniști și lipsiți de simțul umorului cu
conștiința că sunt progresiști, că îngustimea lor de spirit este în avangarda
istoriei și, mai ales, cu sentimentul că se pot arăta așa cum sunt, qua
filistini, fără jenă – ceea ce pentru ei înseamnă numai „fără teama de a mai fi
considerați ca atare”.
Atunci când aderă fanatic la
corpul secularizant al acestei noi religii civile, care joacă azi rolul unei
noi pensée unique, toți corecții politic nutresc speranța că propria lor mediocritate,
bine încadrată sectar și sustrasă criticii, va fi mai puțin vizibilă și, mai
mult, că aceasta va putea fi chiar selecționată, qua mediocritate, înaintea
tuturor talentelor și inteligențelor ieșite din normă, reușind ca prin această
descurajare generală să dea, în cele din urmă, însăși regula viitorului – o
regulă în care dreptatea se va face prin eliminarea tuturor diferențelor
considerate ca fiind ofensatoare pentru mediocri.
Corectitudine politică este, în fond, alianța dintre un filistinism care
caută să-și mascheze filistinismul prin îmbrățișarea cauzelor progresiste și un
activism social care caută să niveleze umanitatea pretinzând că încurajează
diversitatea. Alianța dintre mediocritatea vicleană dintotdeauna și
umanitarismul militant de azi: prima a putut cuceri centrul numai prin
uzurparea ultimului. Corectitudinea politică caută să se folosească de „cauza
umanității” pentru a converti întreaga societate la propria ei ideologie –
ideologia filistinismului progresist.
Horia-Roman Patapievici – Omul recent, p.370-371, 2005, Ed. Humanitas
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu