Circulă în mediile online mai multe clipuri în care poate fi auzit/văzut un anume Secureanu, director până azi dimineață al spitalului Malaxa din București. Modul în care li se adresează subalternilor este pur și simplu de neconceput. Urletele, jignirile și insultele sunt acompaniate de multe ori cu spargerea și distrugerea lucrurilor care-i cad în mână. Uneori, el aruncă după câte-o angajată cu pahare care se sparg în mii de cioburi la contactul cu peretele. Toate astea se pot găsi pe YouTube, le poate vedea orice utilizator de Internet.
Problema uriașă care se pune cu privire la acțiunile acestui scelerat este următoarea: cum de tolerează sistemul medical din România astfel de comportamente? În fond, Secureanu nu trăia într-o peșteră cu frații lui pitecantropi, ci într-un spital, înconjurat de medici, asistenți, contabili, secretare, pacienți. De ce i-au permis toți acești oameni brutei să-și dea în petec într-un asemenea hal? Acum, după ce canalia a fost demisă și a dispărut fără urmă, cei din spital au început să vorbească. Așa se face că am aflat că situația dura de zece ani. Există, oare, o explicație plauzibilă pentru tăcerea unui întreg spital timp de atâta vreme? Da, explicația este frica. Și frica este generată nu de caricatura Secureanu, de persoana lui, ci de puterea pe care o are el datorită sprijinului oferit de politicieni. Nu o să mai înșir aici numele politicienilor care au făcut combinații cu Secureanu, ei sunt și de la PSD și de la PNL și de la PDL. Pe lângă ei, nemernicul a fost sprijinit și de masonerie, de felurite asociații și organizații din Diaspora. Una dintre ele chiar i-a pus numele pe statuia lui Eminescu de la Viena iar acum s-a dus și l-a dat jos cu un șpaclu. Îți stă mintea în loc. Acest Secureanu era agățat de toate structurile posibile, de la guvern până la primărie, pe modelul lui Gabriel Oprea, care nu numai că avea partid, funcție în guvern, putere și influență, dar a mai și construit o academie în care să intre oamenii de aceeași teapă din clasa celor care căpușează statul. Nu ai cum să nu te întrebi: câți din ăștia or mai fi în România? Și nu riști să greșești dacă răspunzi: enorm de mulți. Mii, dacă nu zeci de mii de Secureni.
Țara este condusă, în acest moment, de tehnocrați - oameni cu studii temeinice dar, mai important, școliți în Europa, acolo unde extincția lighioanelor de genul lui Secureanu a avut loc demult. Ar fi esențial ca alegerile să-i aducă tot pe ei, sau pe alții asemeni lor, la guvernare. Pentru că alternativa este una singură: PSD cu ALDE Secureanu. Uitați-vă numai la vectorii lor de imagine de genul Ghiță sau Diaconu de la PRU (nu, noi nu suntem PSD, doar că pe toate afișele scriem că Ponta e premierul nostru), priviți-i cum apar pe toate posturile și deversează lături imunde asupra lui Dacian Cioloș ori asupra USR. De ce fac asta? Pentru că simt că de acolo vine pericolul real. Nu de la PNL, nu de la PMP, nu de la UDMR - ăștia sunt toți într-o oală. Pericolul vine de la USR. Un partid nou, cu oameni care nu au mai fost implicați politic, cu educație europeană. Și pentru că n-au cu ce să-i atace, au pus din nou placa cu Soros, cu toate că mai toți liderii PSD s-au plimbat ei înșiși pe la curțile miliardarului. În locul unui program serios de guvernare, aflăm de la Secureni că toate merg rău pentru că premierul are prenumele Julien. La primitivii ăștia, Nicușor Dan devine Șordan, Clotilde Armand devine Clocotilde și lanțul infamiilor se tot lungește, fără nicio legătură cu performanța celor doi. Iar dacă-i întrebi de ce ar trebui să-i votăm, Securenii răspund fără să clipească: pentru că noi îl iubim pe Ștefan cel Mare și Sfânt, noi nu negociem în genunchi și alte bazaconii tembele.
Cât de cretini ne cred Securenii, încă n-am reușit să pricep.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu