De când se scaldă copiii

      Au fost nişte oameni şi aveau un băiat, îl chema Mediaş. Copilul cela era de mic dezmierdat şi nu-l puneau părinţii la nimică. De atunci, de la copilul acela au luat părinţii învăţătură, ca să deie frică la copii pînă sînt mici, căci, dacă sînt mari, nu ascultă. Băiatul acela, cînd era de 7 ani, a mers în grădină şi a rupt un băţ, un ciomag de măr; l-a adus acasă şi l-a pus în pod. Cînd era acuma flecău mare, părinţii îl probozeau că de ce a făcut ceea şi ceea şi de ce nu lucrează, da el a mers în pod, a luat măciuca şi i-a omorît; apoi a pornit cu ciomagul în spate în pădure şi s-a făcut hoţ, prindea oamenii, îi ucidea şi le lua avutul. În pădure a prins şi o femeie şi ş-a făcut-o femeia lui, cu care a avut 2 copii de gemene.

Despre multe feluri de plăcinte (Ultima parte)

O altă mâncare ce se face din carne tocată este „musacaua”, dar fără orez. Musaca se face din pătlăgele vinete, din bostănei etc. Pătlăgelele sau bostăneii, după ce s-au tăiat felii, se bat în făină şi se prăjesc în unt. Carnea tocată, de asemenea, se prăjeşte şi, puindu-se un rând de pătlăgele şi un rând de carne, ceapă prăjită, se toarnă zamă de carne sau numai apă şi se lasă se scadă. Pătlăgelele se fac şi împănate cu usturoi, fără carne. Din carne tocată, cu ou, ceapă, pâine muiată, se fac şi „piftelele cu sos”. Acestea se formează rotunde, mici, se bat în făină şi se prăjesc. Apoi, adăugând un sos rumen de făină şi dându-se zamă de carne, frunză de dafin, piper întreg şi oţet, fierb până scad. Din aceeaşi carne se fac „pârjoale sau şniţele”, dar bătute în posmag. Acestea se servesc la urma mesei.

Despre multe feluri de plăcinte (2)

„Scoverzele” ce se făceau de demult sunt „clătitele” de astăzi, iar cu termenul bucovinean (polon) „nalisnichele”.

Un alt aluat ce se făcea în vechime la curţile boiereşti era „burungiucul”, care se lucra foarte greu şi care, când era gata, se părea că e o pânză de burungiuc.

Cu deosebită preferinţă, s-au mâncat totdeauna „prăjiturele”. Aluatul făcut cu ouă, rom şi zahar, întins apoi pe masă şi tăiat cu o rotiţă zimţuită, dându-i-se diferite forme şi fiert apoi în untură.

„Gugoaşe” fac târgoveţii de vândut. Aluat moale, de post, fiert în ulei.

Despre multe feluri de plăcinte (1)

La ţăran, hrana cea mai de căpetenie e „păpuşoiul”, din acesta face mălaiul sau pâinea de păpuşoi coaptă în cuptor şi mămăliga pe care o fierbe în toate zilele, despre care zice rusul:

Faci mămăliga, măi Ivane,

Fie crudă, numai mare!

Din mămăligă se face „urs”, un boţ rotund de mămăligă în mijlocul căruia pui brânză de oi şi-l pui pe jăratec să se prăjească. Tot din făina de păpuşoi se face se face la stână „balmuşul”, o mămăligă rară, fiartă pe jintiţă, în care, când se mestecă, pun unt. Balmoş se poate face şi acasă pe smântână, - se mănâncă ca un fel de bucate cu lingura. Mămăliga se mănâncă cu orice mâncare, numai cât cu mâncare de făină se înţelege că nu. Alăturea cu mămăliga, târgovăţul mănâncă pâine de grâu, - pâinea de secară e la români puţin cunoscută. Doară când nu erau păpuşoi pe la ţară, se făcea pâine de secară, altădată şi de orz, dacă nici secară nu era.