Batjocorirea artiștilor

Dacă tot am pomenit de Arșinel și de transplantul lui de rinichi, mi-am adus aminte de incredibila căinare a celor care în vremea lui Ceaușescu au fost „mari artiști”și acum sunt „muritori de foame”. Am pus ghilimele ca să arăt că lucrurile astea sunt spuse de alții. Ce-i drept, astfel de căinări se auzeau cu precădere în vremea guvernelor Boc. Veneau atunci la Antena 3 tot felul de domni și doamne la a treia tinerețe și vorbeau cu patos despre ce-a fost și ce-a ajuns câte un artist - ba Gheorghe Dinică, ba Ion Lucian, ne erau prezentați drept victime ale înfiorătorului satrap Boc, care le-a tăiat pensiile și așa de mizerie și care îi condamnă la moarte prin înfometare etc, etc. Bineînțeles că n-a murit nimeni din cauza lui Boc, dar orice prilej era bun pentru o nouă ațâțare împotriva lui Băsescu. 

Crinul in vestiar

Discut cu fel de fel de sustinatori ai lui Crin Antonescu, unii dintre ei fanatici. Eu le spun ca omul este departe de a fi un inger, ca nu exista, de fapt, ingeri in politica, iar ei imi raspund aproape de fiecare data cu "decat betivul chior, mai bine Crinul imaculat". Posibil sa fie asa, mai bine cu Antonescu decat cu Basescu. Nu am avut ocazia sa fac diferenta. Problema, pentru mine, e alta si anume modul in care un candidat al unui partid ajunge sa castige alegerile pentru Cotroceni. Practic, un astfel de om ar putea fi unul plin de defecte, rau, ranchiunos, mafiot,  intrigant, betiv, nu conteaza cum. Tot ce conteaza este ca un astfel de om, odata intrat in cursa pentru fotoliul de presedinte, nu are de facut mai nimic. Merge la emisiuni televizate si spune ca Basescu trebuie sa fie dat jos. Se duce la intalniri cu alegatorii si le spune ca Basescu trebuie eliminat. Da