Se afișează postările cu eticheta Gogol. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Gogol. Afișați toate postările

luni, 11 aprilie 2011

Lumea e mica

Dupa ce am refacut relatia cu Gogol, am mers pe la el de doua-trei ori pe an. Si el si Dana, sotia lui, sunt niste oameni foarte ospitalieri, care se bucura sa aiba musafiri. Asa ca nu mi-am facut probleme sa ii vizitez inclusiv cand nu eram singur. Asa am ajuns la Breaza, impreuna cu Maria si cu Ali. Veneam de la Predeal, unde participasem la intalnirea de 30 de ani de la terminarea liceului - despre care o sa scriu, ca am ce. Cu mine erau si fetele: Maria si Ali. Dupa chef, ne-am suit in masina si ne-am dus la Breaza, unde am mai ramas vreo doua nopti. Fetele s-au imprietenit rapid cu cei doi caini ai lui Gogol, anume Max si Rabdau.
Ali cu Rabdau si Maria cu Max


Cum apar prietenii, cateodata

In data de 1 februarie 2008, am primit urmatorul mail:
Sa traiesti dragule!
Nu stiu daca mesajul acesta va ajunge la tine dar mi-ar face placere sa ne mai intalnim candva. Am frunzarit cartea '' Multimi ". Putem lua legatura telefonic la 0244xxxxxx sau 0743yyyyyy ori prin aceasta adresa de e-mail. Sanatate familiei.
                                                                               O.G. Delabreaza
O.G, m-am gandit eu, nu poate fi decat Octavian Goga, zis Gogol, vechiul meu coleg de scoala. Stiam ca locuieste in Breaza, il si cautasem candva, dar fara succes. Asa ca m-am grabit sa-i raspund dupa cum urmeaza:
Gogol, pe terasa resedintei din Breaza



miercuri, 16 martie 2011

Romanii aveau talent

Umberto Eco (Numele Trandafirului) zicea pe undeva ca, in ziua de azi, cartile sunt despre carti. Ideea e ca mai tot ce stim, din carti stim. Eu, de exemplu, sunt mare specialist in crocodili, pentru ca subiectul o fascineaza pe Maria. Tot ce stiu despre crocodili stiu din carti, am vazut o singura data un crocodil (si ala destul de amarat) la gradina zoologica din Praga. Dar pot sa vorbesc ore intregi despre aceste fiinte. Ei, daca as scrie o carte cu (sau despre) crocodili, practic ar fi o carte despre cartile cu crocodili.
Tot asa si cu postarile mele pe blog, ele se inlantuiesc, vorbind una despre alta, in asa fel incat plec de la Cartarescu si ajung la mezozoic (ah, nu, nu pentru ca el este poreclit Mamutul), sau incep cu gugustiucii si ajung la Ploiesti. Vreti sa vedeti cum?
Pare ca purtam parul lung pe vremea aia



După mine!