Considerăm o tablă de șah. Se pune întrebarea dacă există posibilitatea ca un cal să plece de pe un câmp oarecare și să parcurgă toate câmpurile tablei, trecând o singură dată prin fiecare. Răspunsul este afirmativ. Indiferent unde am plasa calul, există cel puțin un drum cu proprietatea cerută. Iată un exemplu:
Un blog pentru linistea adultilor
Totalul afișărilor de pagină
Se afișează postările cu eticheta cal. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cal. Afișați toate postările
joi, 14 iulie 2016
marți, 2 octombrie 2012
Mici intamplari cu animale (90)
Urs în pătul
Trebuia
nădit un urs pe seama vînătorului de la oraş, care urma să vină să-l împuşte, comod, la pîndă, din pătul. Paznicul a făcut cele trebuitoare. A cumpărat o mîrţoagă de cal, l-a dus pe picioare pînă sub pătului bun ridicat sus între doi molizi groşi, l-a împuşcat, i-a luat pielea şi l-a lăsat ademenire pe seama ursului. După cîteva nopţi a dat de hoit un urs mare; a mîncat aproape un
sfert din cal. A doua noapte n-a venit, fiindcă prea se ghiftuise înainte, apoi iarăşi s-a ospătat noapte de noapte. Paznicul s-a coborît în
sat şi a telegrafiat; vînătorul era prins de treburile lui, a dat ştire că întîrzie — paznicul să mai pună un cal.
marți, 25 octombrie 2011
O fabula
Gâsca si calul
O gâscă ocupată cu ciugulitul ierbii de pe izlaz
s-a simţit jignită de calul care păşea alături şi, cu şuieratul ei sâsâit, i
s-a adresat astfel: „Nu încape îndoială că eu sunt un animal mai nobil şi mai
desăvârşit decât tine, pentru că tot ceea ce eşti şi tot ceea ce faci tu se
limitează la un singur element. Eu pot să merg pe pământ, la fel de bine ca şi
tine, dar pe lângă asta, am aripi cu care mă ridic în văzduh, iar atunci când
vreau, pot să înot în bălţi şi în lacuri, ca să mă răcoresc în apă. Mă bucur de
puterile deosebite între ele, ale păsării, peştelui şi patrupedului”.
miercuri, 23 martie 2011
Stie cineva cu adevarat cum face un cal?
Îmi aduc mereu aminte de discuţiile în contradictoriu cu mama. Ne certam uneori pe câte o chestie minoră şi, fiind amândoi foarte încăpăţânaţi, nu cedam pentru nimic în lume. Până la urmă, mama căpătase obiceiul să finalizeze discuţiile cu următoarea frază: „tu nu o să ai niciodată copii şi nu o să înţelegi prin ce trece un părinte când copilul se poartă aşa ca tine”.
Destinul meu a fost totuşi diferit de ceea ce credea mama, aşa că mi-a dat o fetiţă minunată. Mama a fost fericită, şi cred că apariţia (sau sosirea) Mariei i-a luminat puţin bătrâneţile.
Destinul meu a fost totuşi diferit de ceea ce credea mama, aşa că mi-a dat o fetiţă minunată. Mama a fost fericită, şi cred că apariţia (sau sosirea) Mariei i-a luminat puţin bătrâneţile.
Una din cele câteva poze cu mama și Maria pe care le am |
Abonați-vă la:
Postări (Atom)