Caderea unui mar

Problema fundamentala nu este ca omul sa descopere cum este lumea, ci sa decida cum este ea. Vreau sa spun ca lumea are o proprietate uimitoare: este asa cum vrea fiecare, ramanand totusi ea insasi. Un exemplu.

Sa zicem ca eu cred in coincidente. Tot ce ma inconjoara mi se pare ca e plin de intamplari de tipul asta, de semne, de legaturi oculte etc. Atunci aia este lumea. Scurt si cuprinzator. In acelasi timp, pentru cineva care nu crede in lucrurile astea ci considera ca exista o cauzalitate explicabila stiintific in tot ce se petrece, aia va fi lumea: o lume plina de legi care asteapta sa fie descoperite si exprimate in formule. Eu imi voi petrece viata descoperind coincidente si ele se vor arata cu duiumul, el va imbatrani cautand legi si va avea parte de ele din plin. 

Cineva o sa spuna ca e vorba de parti diferite ale vietii. Nu, e viata insasi, ea nu e ceva exterior tuturor fiintelor, e ceva pe care-l avem cu totii. Si il avem asa cum credem ca este. Caderea unui mar mie mi se va arata ca un semn de la nu stiu ce entitate, lui Newton i se va arata ca o actiune a legii gravitatiei. Caderea marului e parte si din viata mea si din viata lui Newton, dar inseamna cu totul altceva pentru fiecare dintre noi.  Greu al naibii de explicat. Dar eu m-am incredintat ca asa stau lucrurile.

Ratele destinului

Da, coincidentele sunt viata mea. Nici nu ma mai ostenesc sa le consemnez, sunt prea multe. Doar pe cele foarte ciudate, sau foarte amuzante, pe ele o sa le retin. Iata, spre exemplu, camera 517 unde locuiesc: pe perete troneaza o poza cu doua rate. Cumva ca si cum destinul ar fi stiut ca eu ii spun Mariei "ratusca lui tata" si ar fi tinut sa-mi aminteasca de ea.

O povestire a lui Tudor Octavian

Coincidenţele

Viaţa lui Vasile B. a stat, chiar din ziua în care s-a născut, sub semnul unor simpatice coincidenţe. A venit pe lume, în timp ce în cealaltă odaie radioul anunţa moartea lui Goga, în Bucureşti se pregăteau festivităţile pentru  celebrarea a 90 de ani de la moartea lui Eminescu, iar taică-său se făcea pulbere de bucurie la aceeaşi masă la care, exact cincizeci de ani mai tîrziu, avea să se îmbete, din cu totul alte motive, Fănuş Neagu. Mai trebuie spus că trecuseră 13 zile de cînd ruşii invadaseră Finlanda, dar că greva textiliştilor de la „Galia” avea să mai dureze încă o lună şi jumătate fără să deranjeze pe nimeni.

Coincidente nostime

Ma vad nevoit sa constat ca sunt intrunite conditiile pentru a trage concluzia ca o a doua persoana dintre cele cu care m-am reintalnit pe Facebook dupa multi ani in care n-am mai stiut unul de altul, si-a modificat in mod ciudat comportamentul fata de mine de indata ce a primit Povestile Mariei. Despre prima am scris: o cheama Anamaria, mi-a cerut sa-i trimit cartea, a primit-o, s-a bucurat "cat e de frumoasa!", dupa care a refuzat sa mai discute cu mine, fara nicio explicatie. I-am scris de nenumarate ori, dar hotararea ei de a ma ignora se pare ca este de neclintit.

Coincidenta de la Urlati

Vad, pe YouTube, un filmulet din care rezulta ca reporterul unui post de televiziune a aranjat cu o femeie sa simuleze un lesin in timpul unui miting la Urlati. Iata-l:

Ceea ce mi s-a parut senzational, pe langa intamplarea in sine, este comentariul unui user:

"Redactorul sef de la Realitatea a declarat ca nu e o facatura, ca femeia a lesinat de la o cadere de calciu :) Pe (cenzurat de mine) aia blonda o cheama Laura Calciu, ce supercoincidenta . Viata bate opera lui Caragiale :) Daca mai punem la socoteala ca babele alea urlau la Urlati , avem imaginea completa :)"

Mici intamplari semnificative

Seria coincidentelor continua. Cum merg undeva in legatura cu cartea, cum apar tot felul de intamplari nu neaparat ciudate, insa in mod cert semnificative.
Acum circa o luna, m-am intalnit in mall cu Eugen Jurca. El este cel care ne-a cununat religios pe mine si pe Liliana. Tot el a botezat-o pe Maria. Acum nu mai este preot, a terminat facultatea de psihologie si tine cursuri la niste universitati in vestul tarii. Pentru ca este si autor de carti cu tematica teologica, l-am intrebat daca nu are intrari pe la anumite librarii. A pus imediat mana pe telefon si a sunat o doamna pe nume Florica.

Disputa

Coincidentele si intamplarile neobisnuite au insotit, pas cu pas, cartea mea, Povestile Mariei. Nu cred ca o sa le pot povesti pe toate, practic cam tot ce s-a intamplat de cand am hotarat sa public s-a situat sub semnul extraordinarului.  A fost de parca subtitlul cartii, "Sapte intalniri extraordinare", ar fi devenit cumva activ in lumea reala. Sau ca si cum cineva s-ar fi gandit sa-i dea dreptate Mariei in disputa cu Raul - tatal ei.

Fragment din "Calandrin, imparatul pestilor

-     

O calugarita pe zid in Manhattan

Ma gandeam ca unii ar putea sa creada ca bat campii cu coincidentele. Pentru ei, o sa reproduc un fragment dintr-o carte exceptionala numita Revolutia Constiintei.

Cartea consta dintr-o serie de discutii purtate de trei personalitati ale psihologiei moderne - Ervin Laszlo, Stanislav Grof si Peter Russell. Cei trei s-au intalnit timp de mai multe zile, spune Ervin, "pentru a reflecta asupra sanselor de pace din lume si am sfarsit prin a vorbi despre criza, transformare, scopuri si valori, perspective asupra lumii, intelegerea propriei vieti si a altora, arta, stiinta, religie si spiritualitate. Mai presus de toate, am vorbit despre constiinta. Am descoperit ca, de fapt, starea constiintei noastre era problema principala, care se afla la baza tuturor celorlalte".