Sanatorii, livezi de ciresi si arhondarice

La Sanatoriul Moroieni am stat de vorba cu cativa dintre cei care mai locuiesc acolo. Unul dintre ei isi aducea aminte de tata si asta a creat o oarecare punte de comunicare. Mi-a spus ca totul se duce de rapa din cauza lui Udrea. Da, Elena Udrea, care nu stiu ce interese are si acolo. Fenomenul asta l-am intalnit peste tot pe unde am umblat: tot ce e rau se datoreaza unui anumit politician (de obicei unul notoriu si foarte hulit), care vrea sa faca diverse afaceri murdare, iar ce e bun e deja acaparat de un politician. Imi aduc si acum aminte de anii in care era Nastase premier. Circulam prin tara si aflam ca tot felul de fabrici erau ale lui, ca tot ce se inchidea se inchidea la ordinul lui, ca sa cumpere ulterior pe bani putini. Pana si livezile de ciresi de pe marginea DN1, in zona Baicoi - Campina erau ale lui Nastase. Ei, acum totul s-a transferat la cuplul Udrea-Cocos (pentru ca de Boc chiar nu poate nimeni sa zica lucruri de felul asta, e clar ca omul nu se baga). 

De la Arsenie Boca la Arsenie de la Hadâmbu

În acest moment stau așezat pe scaunul meu de la măsuța mea din standul meu de la Târgul Internațional de Carte Librex, aflat în Sala Polivalentă din Iași. Am sentimentul liniștitor că poliția nu poate intra în acest mic locaș al meu fără mandat de percheziție. Nu că m-ar căuta, nici vorbă, dar e o senzație plăcută să ai un spațiu doar al tău și să nu poată intra nimeni peste tine. Am făcut câteva poze și o să le urc mai târziu sau mâine. Târgul e mititel în comparație cu Gaudeamus, dar văd că sunt prezente destule edituri. Am venit cu 100 de cărți și sper să regret că n-am luat mai multe.

Desfatarile culinare

Daca tot am vorbit de Arsenie Boca, mi-am amintit de o carte scrisa de el si care circula in Sinaia pe sub mana. Cartea era imensa si foarte grea, avea o supra-coperta galbena si purta numele "Cararea Imparatiei". Se vindea pe niste cai mai ciudate, stiu ca nu putea sa o ia oricine, pentru ca exista un numar destul de mic de exemplare si ele puteau fi cumparate de cei mai evlaviosi, ori de cei care erau mai bine vazuti la Manastirea Sinaia pentru ca dadeau mai multi bani. Nu mai tin minte chiar toate amanuntele, dar stiu ca am gasit cartea la doamna Podoaba, care mi-a si imprumutat-o.

In realitate e galbena. Asta e tot ce am gasit pe Internet

Familia Podoaba locuia in cartierul Furnica, intr-o casa splendid asezata in varful unei poieni insorite, de unde vedeai celalalt versant in toata frumusetea lui. Chiar deasupra casei incepea padurea, pe care daca o traversai ajungeai la asa-numita Casa de Oaspeti a Armatei. Dar nimeni nu cobora pe acolo, din cauza unui gard imens, iar familia Podoaba oricum nu avea niciun interes sa urce.

Mici intamplari semnificative

Seria coincidentelor continua. Cum merg undeva in legatura cu cartea, cum apar tot felul de intamplari nu neaparat ciudate, insa in mod cert semnificative.
Acum circa o luna, m-am intalnit in mall cu Eugen Jurca. El este cel care ne-a cununat religios pe mine si pe Liliana. Tot el a botezat-o pe Maria. Acum nu mai este preot, a terminat facultatea de psihologie si tine cursuri la niste universitati in vestul tarii. Pentru ca este si autor de carti cu tematica teologica, l-am intrebat daca nu are intrari pe la anumite librarii. A pus imediat mana pe telefon si a sunat o doamna pe nume Florica.