Gradele schimbării

Am găsit o metodă de a-ți rezolva problemele cu calm, elegant și aproape definitiv. Metoda s-ar putea descrie așa: „crează-ți spațiul strict necesar și nimic mai mult”. Iată un exemplu. Să presupunem că ai în bucătărie o masă plină ochi cu tot felul de lucruri: coji de mere, farfurii murdare, flori uscate, șervețele folosite, lumânări, fructe semi-putrezite, pungi, tigăi, cărți etc. Pe masa aia nu mai poți să arunci un ac, iar ție îți e foame. Să presupunem că dispui de o baghetă pe care vrei s-o tai în două pe lung, să ungi una din jumătăți cu unt, să așezi pe unt niște felii de salam Sinaia, apoi să lipești cele două jumătăți și să te pui pe înfulecat.

Pe dos

Sentimentul inutilitatii care m-a contaminat de la o vreme este atat de mare, incat, uneori, lucrurile pe care le fac mi se par neverosimile. Spre exemplu, nu mai spal ibricul decat din doua in doua cafele. Adica fac o cafea, o beau si las ibricul asa, in parasire, nu-l spal, nu-l clatesc. La urmatoarea cafea, dau cu putina apa prin el, cat sa nu fie zatul de trei degete, il umplu si il pun pe foc. Tacamurile? Pe ele le las sa se stranga pana nu mai am cu ce manca, folosind la fiecare masa altele. Apoi le iau pe toate si le pun la fiert intr-o oala. Cand sunt fierte pana nu mai ramane pe ele nici macar o molecula de grasime, le clatesc, le sterg si le pun la locul lor, apoi procesul reincepe. Mai am multe exemple, dar inutilul sentiment al inutilitatii ma impiedica sa le scriu aici.