Amenințarea musulmană

Se găsește de cumpărat pe Amazon cartea lui Peter Hammond apărută în 2010 și intitulată „Slavery, Terrorism and Islam: The Historical Roots and Contemporary Threat”. Este o carte controversată, ca și autorul ei de altfel, dar cu atât mai incitantă. Unele observații ale autorului necesită analiză și meditație. Fiind vorba de o carte apărută acum cinci ani, desigur că unele cifre menționate acolo s-au modificat. Dar fenomenele și tendințele descrise pot și par a fi în continuare reale. Iată, spre exemplu, ce susține Hammond cu privire la ce se întâmplă în statele în care locuiesc musulmani, în funcție de procentul lor.

Omul-bolovan

Există o categorie de oameni care, deși aflați la o vârstă la care ar trebuit să fi dobândit înțelepciunea, continuă să trăiască așa cum o făceau în adolescență. Principiul lor fundamental poate fi formulat prin următoarele cuvinte: „ăsta-s eu și dacă vă convine e OK, iar dacă nu vă convine, puțin îmi pasă”. Oamenii ăștia consideră că lumea trebuie să-și modifice devenirea în funcție de persoanele lor, tot așa cum apele curgătoare se învârtejesc în jurul câte unui bolovan pe care nu-l pot duce la vale.

Un măr și-o pară

Am avut de curând o discuție pe Facebook (unde altundeva) pe tema liberului arbitru. Eu susțineam, laolaltă cu adepții determinismului, că dacă Dumnezeu este omniscient, înțelegând prin asta inclusiv cunoașterea viitorului, atunci eu nu mai am libertatea de a alege, întrucât întotdeauna alegerea mea va fi cea pe care o știa Dumnezeu de la bun început. Faptul că o ființă atotputernică și omniscientă ȘTIE că eu, pe data de 22.11 voi urca pe Facebook o poză cu Charles de Gaulle este o constrângere pe care el o exercită asupra mea. Pot să-mi închipui că am ales de unul singur să urc poza și că dacă nu aveam chef n-o urcam, dar asta este doar o amăgire: cum aș fi putut să n-o urc, câtă vreme Dumnezeu știa că o voi urca? Ar fi însemnat să fac altfel decât știa Dumnezeu! Dar el este atotștiutor!

Degetul lui Dumnezeu

Ce-o avea Lukasenko in comun cu cei 16 de mai jos? Eu zic ca e vorba de o constiinta supradimensionata a propriei valori. Toti astia isi inchipuie (inchipuiau) ca au (aveau) o misiune si ca in urma lor va ramane o lume care ii va pomeni pana la sfarsitul veacurilor. In fond, ei se cred (credeau) niste mici dumnezei.

Demonul depresiei

Accedia este numele medieval al depresiei, folosit de Părinții Pustiei (sec IV - V). Am în față textul sfântului Ioan Casian, care descrie simptomele acestei cumplite maladii aplicate la cazul unui așa numit „trîndav” dintr-o chilie. Sensul lui „trândav” este acela de călugăr care nu se nevoiește, adică nu insistă cu rugăciunea indiferent de obstacolele pe care i le ridică diavolul în față. În gândirea medievală, accedia era provocată de așa numitul „demon al amiezii”.

Cioloș în chiloți

Nici nu s-a instalat la palatul Victoria și Dacian Cioloș, așa zisul tehnocrat care o sa scoată țara din mâinile politicienilor mafioți a dat cu bâta-n baltă mai rău decât mi-am putut închipui. Ce-a făcut el este mai mult decât strigător la cer în condițiile în care ne-a promis că va veni cu un guvern de tehnocrați apolitici. Prin acțiunea lui din noaptea de 16 - 17 noiembrie, premierul lui Iohannis ne-a demonstrat că nu el va conduce guvernul, ci Antena 3.

Omul bolnav și omul pe moarte

De câte ori gândul mă poartă la pieile-roşii, de atâtea ori îmi amintesc, fără să vreau, de Turcia. Oricât de ciudat, faptul are o justificare. Deşi indianul şi turcul au foarte puţine trăsături comune, totuşi există ceva care îi aseamănă: într-un grad mai mare sau mai mic, socotelile cu ei au fost încheiate. Despre turc nu se discută altfel decât ca despre "omul bolnav", în timp ce indianul — aşa susţin toţi cei care cunosc situaţia — e "pe moarte".

Pișatul ca revanșă

Scrie un băiat pe Facebook așa: „dragii mei prieteni, cunostinte si colegi, care va stiti ca aveti vreo legatura de orice fel cu mine, dati-va la o parte si feriti-va, va rog, pentru ca urmeaza sa ma pis pe toti cei care isi pun steaguri la profil si de asemenea, sa ma pis si pe cei care ii arata cu degetul pe cei care isi pun steaguri la profil, aratand cat sunt ei de speciali. eu va urez o seara frumoasa de sambata si va invit pe toti sa nu mai fiti oi in turma ca o sa va doara rau mai tarziu. pup dulce!”

Moartea dreaptă a celor de la Colectiv

Se folosește până la sastisire, în ultima vreme, expresia „moartea nedreaptă a celor din clubul Colectiv”. Mă întreb în ce sens este ea folosită. Pentru că dreptatea poate fi de două feluri: lumească sau divină. Sensul de dicționar al dreptății este „a acorda fiecăruia ceea ce i se cuvine”. Dar de unde știm noi ce i se cuvine fiecăruia? Din legi.

Halloween la Colectiv

Tragedia de la clubul Colectiv îmi dă nefericitul prilej de a constata odată mai mult că suntem un popor de primitivi. Oricât ne-am da rotunzi prin bloguri, in ziare și pe la dezbaterile televizate, in perioadele in care nu se intamplă nimic. Pentru că de indata ce are loc o tragedie cum a fost cea de vineri, mare parte dintre noi redevenim niste țărani necultivați, plini de superstiții, cu o gândire de tip magic, caracteristică oamenilor fără educație.