Amintiri din vremea ciumei(5)

După cum am mai arătat, primarul Londrei şi Consi­liul Orăşenesc începură să se preocupe mai îndeaproape de ordinea oraşului cam prin luna iunie.

Judecătorii de pace pentru Middlesex, din dispoziţia primarului, începuseră să închidă mai multe case din parohiile St. Giles in the Fields, St. Martins, St. Clement Dane etc., ceea ce a dus la bune rezultate. Căci pe unele străzi molima a putut fi stăvilită numai prin paza strictă a locuinţelor contaminate şi prin grija de a-i îngropa de îndată pe cei morţi de ciumă. Tot astfel, prin măsuri luate din timp, numărul cazurilor de ciumă a descrescut mult mai repede în aceste parohii, puternic lovite la început, decît în celelalte.

     Măsura închiderii caselor a fost aplicată pentru prima dată, după cîte înţeleg, în timpul ciumei din 1603, cînd s-a urcat la tron regele Iacob I, iar dispoziţia de a sechestra oamenii în propriile lor locuinţe a fost legiferată printr-un act al Parlamentului, intitulat: „Lege pentru milostiva aju­torare şi buna rînduială a persoanelor molipsite de ciumă“.

Pe această lege dată de Parlament şi-au întemeiat pri­marul Londrei şi Consiliul Orăşenesc dispoziţiile pe care le-au emis la acea vreme şi care au intrat în vigoare la întîi iulie 1665, cînd în City nu se iviseră decît puţine ca­zuri de ciumă, iar ultimul Buletin semnala doar patru morţi datorate dumei în toate cele nouăzeci şi şapte de parohii.

Dat fiind că în City s-au închis cîteva case, iar un nu­măr de bolnavi au fost mutaţi la spitalul de ciumaţi din Bunhill Fields, în drum spre Islington, s-a ajuns ca atunci cînd în general mureau de ciumă cam o mie de oameni pe săptămînă, în City să se înregistreze doar douăzeci şi opt de morţi. In timpul molimei, City s-a păstrat relativ mai puţin contaminată.

Aceste dispoziţii publicate de primarul Londrei la sfîrşitul lunii iunie, după cum am mai arătat, şi intrate în vi­goare la începutul lui iulie, sunau astfel:

Ordonanţă alcătuită şi publicată de Lordul Primar şi de Consiliul Orăşenesc al oraşului Londra, cu privire la mo­lima de ciumă. 1665(1)

Ţinînd seama că sub domnia răposatului nostru suve­ran, regele lacob, fie-i binecuvântată amintirea, s-a alcă­tuit o ordonanţă cu privire la milostiva ajutorare şi buna rînduială a persoanelor molipsite de ciumă, prin care se dădea putere judecătorilor de pace, primarilor, consilieri­lor şi altor slujbaşi de frunte să numească, în cadrul unor anumite limite, examinatori, căutătoare, paznici, infirmiere şi gropari pentru persoanele şi locurile infectate, şi să-i supună pe aceştia la jurămînt de credinţă pentru buna în­deplinire a misiunilor lor; şi cum aceeaşi ordonanţă în­găduia şi luarea altor măsuri în legătură cu aceştia, după cum ar cere-o nevoile prezente; se socoteşte acum foarte nimerit pentru preîntîmpinarea şi înlăturarea molimei (cu voia Celui de Sus) să fie numiţi următorii slujitori care să păzească cu sfinţenie regulile ce urmează:

Să fie numiţi examinatori în fiecare parohie

în primul rînd, se socoteşte necesar şi se dispune ca în fiecare parohie să ţie alese şi numite de către reprezen­tantul districtual şi Consiliul Epitropiei una, două sau mai multe persoane cu merite şi bun renume, care să se numească examinatori şi să îndeplinească această misiune pe răstimpul a cel puţin două luni de zile. Şi dacă persoa­nele socotite a fi potrivite, cărora li se încredinţează ase­menea misiune, refuză să-şi facă datoria, să ţie osîndite la temniţă pînă cînd se vor purta aşa cum se cuvine.

Misiunea examinatorilor

Numiţii examinatori vor depune în faţa reprezentantu­lui Consiliului Orăşenesc jurămîntul că vor cerceta din cînd în cînd şi vor afla care anume casă din fiecare pa­rohie adăposteşte molima, care anume oameni sînt bol­navi şi de ce anume boli. Vor căuta să se informeze cît mai amănunţit cu putinţă. În cazurile îndoielnice vor re­comanda abţinerea de a se vizita acele case, pînă ce nu se dovedeşte natura bolii. Şi dacă descoperă persoane bol­nave de ciumă, urmează să dea ordin poliţaiului să închidă casa; şi dacă poliţaiul refuză sau neglijează să-şi facă da­toria, urmează să fie numaidecît încunoştinţat reprezen­tantul districtual.

Paznicii

La fiecare casă atinsă de molimă vor fi numiţi doi paz­nici, unul de zi, şi unul de noapte. Aceşti paznici vor purta de grijă ca nici o persoană să nu intre sau să nu iasă dintr-o asemenea casă atîta timp cît se află sub supravegherea lor, şi aceasta sub ameninţarea unei aspre pedepse. Nu­miţii paznici vor înfăptui toate serviciile de care au ne­voie sau pe care i le vor cere cei din casa infectată. Atunci cînd paznicul este trimis cu vreo treabă, urmează să încuie uşa casei şi să ia cheia cu el. Paznicul de zi urmează să vegheze pînă la ceasurile zece din noapte; iar cel de noapte pînă la şase dimineaţa.

Căutătoarele

Cu deosebită grijă vor fi alese căutătoarele din fiecare parohie, printre femeile cinstite şi de cel mai bun renume. Acestea vor jura să caute cum se cuvine şi să raporteze întregul adevăr, atîta cît intră în cunoaşterea lor, dacă per­soanele ale căror cadavre le vor cerceta ele au murit de ciumă sau de ce alte boli. Medicii care vor fi numiţi pen­tru îngrijirea şi preîntîmpinarea molimei vor trebui să le cheme pe sus-zisele căutătoare, care vor funcţiona în di­feritele parohii sub îndrumarea lor; aceşti medici vor tre­bui să hotărască până la urmă dacă respectivele căutătoare sînt potrivite pentru sarcina lor şi să le amendeze din cînd în cînd, numai pe dreaptă pricină, dacă nu-şi fac cum tre­buie datoria.

Pe timpul cît ţine molima nici uneia dintre aceste căutătoare să nu i se îngăduie să îndeplinească vreo muncă sau să-şi ia vreo slujbă publică, să ţină vreo prăvălie sau dugheană, să fie folosită ca spălătoreasă sau la orice altă îndeletnicire.

Felcerii

Dat fiind că pînă acum au avut loc mari încălcări în ce priveşte înştiinţarea cazurilor de boală, ceea ce a dus la răspîndirea molimei, căutătoarele trebuie sprijinite. Drept care se hotărăşte numirea unor felceri iscusiţi şi cinstiţi, pe lîngă cei care funcţionează la spitalele de ciumaţi.

City şi toate Liberties vor fi împărţite în zone şi fie­care dintre aceşti felceri va răspunde de o zonă. În zonele care le revin, se vor alătura căutătoarelor la cercetarea cadavrelor, pentru ca raportul făcut asupra cauzei morţii să fie cît mai aproape de adevăr.

Mai departe, numiţii felceri vor vizita şi consulta pe acele persoane care îi cheamă, sau despre care îi înştiin­ţează examinatorii din fiecare parohie. Ei se vor informa despre natura bolii numitelor persoane.

În tot acest timp, numiţii felceri nu se vor ocupa de nicio altă boală, ci vor da îngrijiri numai în cazurile de ciumă. Se hotărăşte că numiţii felceri vor primi cîte două­sprezece pence de fiecare bolnav cercetat de ei, bani plătiţi fie de familia celui consultat, dacă are mijloace, fie de pa­rohie, în caz că nu are.

Infirmierele

Dacă vreo infirmieră se mută dintr-o casă infectată înainte de trecerea a douăzeci şi opt de zile de la moartea oricărei persoane bolnave de ciumă, casa nouă în care a intrat numita infirmieră va fi închisă până la expirarea celor douăzeci şi opt de zile.

Instrucţiuni privitoare ta casele infectate şi la persoanele bolnave de ciumă.

Boala trebuie declarată

Stăpînul oricărei case, de îndată ce vreun membru al familiei sale se plînge de gîlme, pete roşii, umflături în orice parte a corpului, sau cade rău bolnav fără vreo pri­cină anumită, va trebui să-l înştiinţeze pe examinator într-un răstimp de două ore de la apariţia numitelor semne.

Sechestrarea bolnavilor

De îndată ce o persoană va fi constatată de examinator, de felcer sau de căutătoare că poartă semnele bolii, va fi încă în aceeaşi noapte sechestrată în aceeaşi casă, iar casa în care boleşte, chiar dacă persoana nu moare, va fi în­chisă pentru o lună de zile, după ce ceilalţi membri ai fa­miliei şi-au luat măsurile de apărare.

Aerisirea obiectelor

Bunurile şi obiectele celor bolnavi, aşternutul lor, veşmintele şi mobilele vor fi dezinfectate prin afumare şi prin aromele folosite în casele atinse de molimă. Numai după aceea vor putea fi din nou folosite. Aceasta se va face cu ştirea examinatorului.

Închiderea caselor

Dacă vreo persoană a vizitat pe o alta despre care se ştie că e bolnavă de ciumă, sau dacă a intrat de bună voie într-o casă infectată deşi nu a avut îngăduinţa s-o facă, locuinţa acelei persoane va fi închisă pe un număr de zile de către conducerea examinatorilor.

Nici o persoană bolnavă nu poate fi mutată din casele infectate

Se atrage atenţia că nici o persoană care a căzut bol­navă nu poate fi mutată în vreo altă locuinţă din oraş (decît doar dacă e dusă la Spitalul de ciumaţi, în vreun cort sau într-o altă casă aparţinînd aceluiaşi proprietar şi locuită de propriii săi slujitori) pentru siguranţa parohiei unde e făcută mutarea. Bolnavul astfel mutat va primi în­grijirea necesară în schimbul onorariilor plătite; parohiei în care s-a mutat bolnavul nu-i revine datoria de a face vreo cheltuială. Orice mutare trebuie făcută numai în tim­pul nopţii. Persoanelor care au două case le este îngăduit să-şi mute în cea de-a doua casă, la alegere, fie membrii sănătoşi ai familiei, fie bolnavii. Dar dacă-i mută pe cei sănătoşi nu este îngăduit a-i trimite după aceea pe bol­navi, şi nici pe cei sănătoşi dacă i-a mutat mai întîi pe bolnavi. Iar cei astfel mutaţi trebuie să stea închişi cel puţin o săptămînă, departe de orice tovărăşie, de teama de a nu fi purtători de boală, fără ca acest lucru să se vadă.

Îngroparea morţilor

Îngroparea celor morţi de ciumă trebuie să aibă loc la anumite ore, fie înainte de răsăritul soarelui, fie după as­finţit. La înmormîntare nu vor lua parte decît slujbaşii bisericii şi poliţaiul. Nu este îngăduit ca vecinii sau prie­tenii să însoţească mortul la biserică şi nici să intre în lo­cuinţa acestuia. Cel ce va încălca această prevedere va fi pedepsit fie prin închiderea casei fie prin temniţă.

Niciun mort prin ciumă nu poate fi îngropat sau depus în biserică în timpul rugăciunilor publice, a slujbelor sau a predicilor. În timpul îngropăciunilor nu este îngăduit ca vreun copil să se apropie de mort în biserică, de cimitir, de groapă sau de cosciug. Toate gropile trebuie să aibă o adîncime de cel puţin patru coţi.

În tot timpul cît va ţine această molimă nu este îngă­duită nici o adunare publică, chiar la îngropăciunile pri­cinuite de alte boli.

Să nu fie răspindite obiecte infectate

Nu se îngăduie scoaterea dintr-o casă infectată a veşmintelor, obiectelor, aşternutului sau altor echipamente. Cumpărarea, vînzarea, sau amanetarea de haine şi lucruri vechi sînt interzise cu desăvîrşire. Nu se îngăduie neguţă­torilor de vechituri să expună în dughene, pe rafturi, să atîrne în ferestrele care dau în stradă, alee, gang sau drum public nici un fel de aşternut sau îmbrăcăminte veche spre vînzare. Aceasta sub pedeapsa întemniţării. Dacă vreun telal sau orice altă persoană va cumpăra aşternut, îmbră­căminte sau orice alt obiect dintr-o casă infectată, într-un răstimp de două luni după ce s-a declarat acolo infecţia, va fi pedepsit prin închiderea propriei sale case pe cel puţin douăzeci de zile.

Nici o persoană nu poate fi transportată

dintr-o casă infectată

Dacă vreun bolnav, datorită unei supravegheri nea­tente sau din orice altă pricină pleacă sau este transportat dintr-un loc infectat în orice alt loc, parohia din care a plecat, odată înştiinţată, va trebui, pe propria ei cheltuială,  să-l readucă, în timpul nopţii, pe cel fugit. Familia celui fugit va fi pedepsită de către reprezentantul districtual al Consiliului Orăşenesc. Iar casa în care s-a refugiat bolna­vul va fi închisă pentru douăzeci de zile.

Fiecare casă atinsă de molimă trebuie

să poarte semn

Fiece casă atinsă de molimă trebuie să fie însemnată cu o cruce roşie, lungă de cel puţin jumătate de cot, vopsită pe mijlocul uşii, astfel încît să poată fi văzută de toţi, şi deasupra căreia să fie înscrise obişnuitele cuvinte „Domnul să ne aibă în pază". Acest semn va rămîne pe uşă pînă ce casa va fi redeschisă legal.

Fiecare casă atinsă de molimă trebuie

să fie supravegheată

Poliţaii trebuie să se îngrijească de închiderea caselor infectate şi de supravegherea lor prin paznici, a căror mi­siune e să vegheze ca nimeni să nu părăsească locuinţa, şi să le cumpere celor închişi cele necesare pentru trai, din banii lor (dacă oamenii au mijloace) sau ai parohiei dacă sînt lipsiţi de mijloace. Casele trebuie să rămînă închise timp de patru săptămîni de la terminarea bolii.

Se atrage atenţia în mod special că examinatorii, fel­cerii, infirmierele şi groparii nu au voie să circule pe străzi fără a purta în mînă o vargă sau un toiag roşu, lung de doi coţi, putînd fi văzut de oricine.

Tuturor celor mai sus pomeniţi nu li se îngăduie să intre în nici o altă casă în afară de a lor şi de casele unde sînt trimişi sau chemaţi. E nevoie să se abţină de la orice tovărăşie, mai ales după ce au fost folosiţi pentru o cerce­tare sau îngrijire.

Locatarii caselor

Cînd într-o casă ce adăposteşte un bolnav locuiesc mai multe persoane, nici una dintre acestea nu va putea să se mute în altă parte fără un certificat de sănătate eliberat de examinatorii parohiei respective. În caz contrar, casa în care se mută persoana sau persoanele va fi închisă aseme­nea caselor infectate.

Trăsurile

Se atrage atenţia că birjarii şi căruţaşii care au tran­sportat bolnavi la Spitalul de ciumaţi sau în alte locuri, nu pot fi folosiţi (după cum s-a întîmplat în multe cazuri) decît după ce trăsurile au fost bine aerisite şi au rămas nefolosite timp de cinci sau șase zile după ultimul transport.

Ordonanţă pentru curăţenia, şi păstrarea străzilor curate.

Străzile trebuie ţinute curate

Se socoteşte necesar şi se ordonă ca, în primul rînd, fiecare gospodar să cureţe zilnic porţiunea de stradă din faţa casei lui şi s-o păstreze astfel curată întreaga săptămînă.

Gunoierii să scoată gunoiul din case

Resturile şi gunoiul din case vor fi scoase zilnic de către gunoieri care-şi vor vesti sosirea, ca şi pînă acum, suflînd dintr-un corn.

Mormanele de gunoi trebuie stivuite

afară din oraş

Mormanele de gunoi urmează a fi stivuite cît mai de­parte de oraş şi de locurile publice. Nu se îngăduie niciunui paznic de noapte să golească vreo ladă de gunoi în vreo grădină din apropierea oraşului.

Atenţie la carnea sau peştele neproăspete şi la

făina mucegăită

Nu se îngăduie vînzarea în oraş, sau în oricare altă parte, a peştelui stricat, cărnii neproaspete, făinei muce­găite sau a oricăror fructe putrede.

Berăriile şi cîrciumile trebuie cercetate pentru ca nu cumva să folosească butoaie mucegăite sau putrede.

Nu se îngăduie în nicio parte din oraş ţinerea porcilor, pisicilor, porumbeilor domesticiţi sau iepurilor de casă. Porcii găsiţi pe străzi vor fi popriţi de către pedel sau de orice alt slujbaş de stat, iar proprietarul lor va fi pedepsit potrivit instrucţiunilor Consiliului Orăşenesc, cîinii vaga­bonzi vor fi omorîţi de hingherii special folosiţi pentru acest scop.

Ordonanţă cu privire la persoane fără căpătîi sau

întruniri întâmplătoare şi fără scop

Cerşetorii

S-au primit extrem de numeroase plîngeri că mulţimea de vagabonzi şi cerşetori hoinari, care roiesc pretutindeni în oraş, constituie una dintre pricinile întinderii molimei, şi că aceştia nu pot fi împiedicaţi, în pofida tuturor ordo­nanţelor ce s-au dat pînă acum. Drept care se ordonă din nou ca poliţaii şi toţi ceilalţi pe care-i priveşte această chestiune să supravegheze ca nici un cerşetor vagabond să nu mai fie văzut pe străzile acestui oraş, sub nici un chip. Pentru orice încălcare a acestui ordin se va aplica pedeapsa prevăzută de lege.

Piese de teatru

Se hotărăşte ca toate piesele de teatru, ursarii, jocurile de noroc, cîntăreţii de balade, întrecerile în luptă şi altele asemenea care prilejuiesc adunări de oameni să fie cu desăvîrşire interzise, iar cei ce încalcă prevederea să fie pedepsiţi cu asprime de către reprezentantul districtual.

Interzicerea petrecerilor

Se interzice orice petrecere publică, mai cu seamă pen­tru grupările din acest oraş. Deasemeni se interzic pînă la noi ordine ospeţele la localuri, cîrciumi şi berării precum şi în alte locuri de distracţie. Se recomandă ca banii astfel economisiţi să fie păstraţi şi folosiţi întru binele şi uşura­rea bolnavilor de ciumă lipsiţi de mijloace.

Cîrciumi

Se hotărăşte supravegherea severă a chefurilor şi be­ţiilor în cîrciumi, berării, cafenele, crame, unul dintre nă­ravurile cel mai des întîlnite în timpurile noastre şi, tot­odată, cel mai bun prilej de râspîndire a molimei. Nu se îngăduie nici unui grup şi nici unei persoane să intre sau să rămînă să bea într-o cîrciumă, berărie sau cafenea după ceasurile nouă seara, potrivit cu vechile legi şi deprinderi din acest oraş. Celor se încalcă prevederea li se vor aplica pedepsele cuvenite.

Pentru buna ducere la îndeplinire a acestor instruc­ţiuni şi a altor reguli şi îndrumări care vor fi socotite ne­cesare, se hotărăşte ca membrii Consiliului Orăşenesc, re­prezentanţii şi membrii Consiliilor Districtuale să se întîlnească în fiecare săptămînă o dată, de două ori, de trei ori sau mai des (după cum vor cere împrejurările) într-un loc comun (şi unde molima nu a pătruns), pentru a cerceta dacă suspomenitele hotărîri sînt duse la îndeplinire după cum se cuvine; niciunul dintre membrii care locu­iesc într-unul din locurile infectate sau în preajma lui nu va lua parte la aceste întruniri, atîta timp cît pluteşte în­doiala asupră-i.

Numiţii consilieri orăşeneşti, reprezentanţi, consilieri districtuali, au libertatea de a aplica în districtele lor orice alte măsuri găsite necesare la întrunirile de care s-a vorbit mai sus, în vederea ocrotirii de molimă a supuşilor majestăţii sale.

Sir John Lawrence Sir George Waterman ajutori de primar

Primar        Sir Charles Doe

^[1] Ordonanţele primarului şi Consiliului Orăşenesc au fost reti­părite în 1721 în volumul denumit: Culegere de articole foarte pre­ţioase şi rare, culegere folosită de Defoe.