Festivalul toamnei

La sfarsitul saptamanii trecute, de vineri pana duminica, hanovrezii au organizat un asa numit "Festival al toamnei" la Herrenhauser Garten. Ne-am dus si noi la spartul targului, adica duminica pe la 4, in conditiile in care toata actiunea se termina la 6. Oricum nu ma asteptam la mare lucru, ma gandeam ca n-ai ce vedea in afara de legume, vinuri si dovleci. Dar surprizele s-au tinut lant. Inca inainte de intrare, am fost intampinati de cativa membri ai Filarmonicii din Hanovra, care ne-au incantat auzul cu piese celebre, cum ar fi Zaraza si Valurile Dunarii. Uite:

Un proiect pe termen lung

Mergand cu bicicleta am avut ocazia sa ma minunez de felul in care este organizata treaba aici. Nu exagerez, dar sunt sute de kilometri de piste de biciclete care strabat campurile si padurile din jurul Hanovrei. Poti ajunge oriunde vrei cu bicicleta, fara sa ai de-a face cu masinile. Doar din loc in loc, cand nu e alta cale, pista se intersecteaza cu cate o sosea. Acolo ai semafor actionat manual. Pui mana pe un senzor, se lumineaza si apare scris  "Signal kommt", astepti cateva secunde  si ai verde. 

Bicicleta

In sfarsit, saptamana trecuta mi-am luat bicicleta. Lucrul asta nu e deloc simplu aici, in Hanovra, cu toate ca sunt zeci de magazine cu fel de fel de biciclete, ale caror preturi merg de la 200 si pana la 3000 de euro. Nu e simplu tocmai pentru ca dintr-o asemenea varietate de specii  e cu adevarat dificil sa alegi una. Nu e ca pe vremea adolescentei mele, cand te duceai la magazinul universal si, daca aveai noroc sau pile, gaseai acolo o semicursiera Sputnik. O luai, ajustai seaua, o incalecai si te duceai in lumea ta. Acum e nebunie, ce sa mai discutam. Am rugat un tip din magazin sa-mi aleaga el bicicleta potrivita si ce sa vezi, m-a dus direct la una de la firma BOCAS, pe care scrie ca rezista la greutati de pana la 170 de kile. 

Contraste hanovreze

Ieri, am facut o tura prin Hanovra cu musafirii nostri - Miha, Nico, Michelle, Cami. Poate trebuia sa spun musafirele, dar, in fine, nu mai insist. E pentru prima data cand haladuiesc pe strazile Hanovrei sambata si am avut marea surpriza sa intalnesc personaje pe care nu ma asteptam sa le gasesc si aici. Cersetori, indivizi cu multe obiecte petrecute prin nari si urechi, femei buhaite de bautura, batrani zdrentarosi care vorbesc singuri. Practic, cam tot ce vezi prin Timisoara ori prin Bucuresti intr-o zi obisnuita. Imi pare foarte rau ca nu am avut cu mine camera foto, dar cu prima ocazie o sa ma duc din nou si o sa fac un pictorial.

Cunoașterea orașului

În drum spre şcoala Mariei, m-a izbit azi revelaţia faptului că toate se duc irevocabil. „Tare de tot”, mi-ar putea spune cineva, „eşti un adânc filosof, revelaţiile tale l-ar uimi până şi pe Socrate”. Aşa e, ce-am spus sună ca o banalitate crasă. Numai că majoritatea oamenilor, când se gândesc la faptul că „toate se duc”, au în vedere un singur lucru: distrugerea fizică. Abia asta e o banalitate: orice structură materială se dezagregă. Funcţionează o aşa-numită lege a entropiei, conform căreia totul tinde către o stare generală de ne-organizare.

Schimbarea directiei

Să zicem că mergi pe o şosea oarecare din Germania, îndreptându-te către Hanovra. Nu ai navigator, așa că te ghidezi după indicatoare. Știi ordinea orașelor mari pe care trebuie să le străbați, pentru că la plecare ai studiat o hartă. Ai trecut deja de cea mai mare parte dintre ele și indicatoarele au început să-ți indice Hanovra. Mergi liniștit, până vezi că la dreapta se face un drum, mare de tot, asfaltat, dar la intrarea pe el nu este niciun indicator. Drumul ăla poate duce oriunde: la Berlin, într-o fundătură, într-un câmp oarecare, sau la mama naibii. Întrebarea e: ar putea drumul ăla să ducă la Hanovra? Răspunsul pare a fi foarte simplu: nu, nu are cum. Dar de ce nu are cum? ar putea întreba cineva. Simplu, i s-ar răspunde, pentru că dacă ar duce la Hanovra, ar exista un panou pe care să fie indicat acest lucru.

Pe malul lacului

Ieri, pe malul lacului Maschzee, in Hanovra, Maria s-a dat cu rolele, Liliana a plimbat catelul, iar eu am facut poze. Mi s-a parut incredibil sa vad oameni de toate culorile, sexele, religiile, orientarile sexuale (oare cum mi-oi fi dat eu seama de aceste nuante?) alergand, pedaland, alunecand, culisand, trepidand etc, fara nicio inhibitie si, cu siguranta, fara niciun fel de gand circulandu-le prin minte - ceea ce nu poate fi decat minunat. Iata cateva mostre:

Un fel de femeie-comisar in mars

Rollerita impingand un carucior de invalid
Pacat ca nu mi-a iesit foarte clar

Mituri cu germani

Nu am decat doua zile de Hanovra si deja incep sa se spulbere incetisor miturile despre hiper-corectitudinea germana. La intrarea dinspre Cehia, am vazut limpede panoul pe care sunt indicate vitezele maxime pentru autovehicule, in functie de tipul drumurilor. Pentru autostrada, scria clar 130km/h. Eu, ca romanul, apasam pana pe la 150 si ma uitam cum trec pe langa mine masini cu numar de Germania, care aveau cel putin 200 la ora. 

Despartirea

Maine plecam. Seara dormim in Praga, poimaine suntem in Hanovra.
Azi, la scoala, despartire emotionanta. Uite ce frumos lucrusor i-a dat Michelle Mariei: