Contraste hanovreze

Ieri, am facut o tura prin Hanovra cu musafirii nostri - Miha, Nico, Michelle, Cami. Poate trebuia sa spun musafirele, dar, in fine, nu mai insist. E pentru prima data cand haladuiesc pe strazile Hanovrei sambata si am avut marea surpriza sa intalnesc personaje pe care nu ma asteptam sa le gasesc si aici. Cersetori, indivizi cu multe obiecte petrecute prin nari si urechi, femei buhaite de bautura, batrani zdrentarosi care vorbesc singuri. Practic, cam tot ce vezi prin Timisoara ori prin Bucuresti intr-o zi obisnuita. Imi pare foarte rau ca nu am avut cu mine camera foto, dar cu prima ocazie o sa ma duc din nou si o sa fac un pictorial.

Am avut insa si un alt tip de surpriza: muzicienii. Intai am dat de un tanar cu o chitara, posesorul unei voci foarte placute, care canta cu suflet piese linistite si melodioase. Am trimis-o pe Maria sa-l asculte si sa-i puna un ban in cutia instrumentului. Mai incolo, dupa ce ne-am strecurat printre tot felul de indivizi care mergeau in gasti, cu sticle de bere si urland in legea lor, fara sa ii intrebe nimeni de sanatate, am ajuns la catedrala, in fata careia se producea la violoncel un asiatic ochelarist la vreo 20 de ani, subtire ca un pai si incaltat in tenisi. I-am trimis si lui un ban prin Maria, nu de alta, dar canta Bach - Preludiul din Suita Nr.1 si canta bine. Am stat si l-am ascultat pana la sfarsit, pentru ca mi s-a parut ca merita intr-adevar.

Asta interpreta asiaticul in tenisi

Nu stiu cum sa spun, dar tinerii aia doi, fiecare cu muzica pe care o stia, m-au facut sa simt efectiv dorinta de a le da niste bani. Niciodata n-am simtit imboldul asta in Romania, unde am avut parte, de-a lungul anilor, de tot felul de lalaieli prin trenuri, autobuze si metrouri, unde colturile sunt ocupate de lautari colorati, cu priviri viclene, ori de manelisti. Doar la Praga, acum cativa ani, am mai intalnit interpreti autentici, producandu-se pe strazi. Si lor le-am dat cate un banut, pentru ca am simtit efectiv nevoia sa ii recompensez pentru ceea ce ofereau.