Pe 30 august 2003, acum exact 9 ani, a murit Charles Bronson - unul dintre actorii care mi-au marcat tineretea si care, in mod cert, a avut o contributie importanta la formarea personalitatii mele. Personajul intruchipat de Bronson este cam acelasi in toate filmele lui: singuratic, justitiar, tenace, neinfricat. De unul singur, el se lupta cu cate o mafie locala, rapunandu-i pana la urma pe toti.
Dintre filmele lui, cel care a produs asupra mea cel mai mare efect a fost Hard Times, aka Fighter Street, care a rulat la noi in a doua jumatate a anilor '70 sub numele de "Luptatorul din New Orleans". Acolo, Bronson poate fi vazut sosind in oras cu un tren de marfa din care sare imbracat cu costum si cravata; sta intr-o camera de hotel oarecare, cu ventilator din cele mari atarnat in tavan; vorbeste putin, pentru ca e omul faptei; isi gaseste o prietena pe care o domina prin intreaga atitudine. Meseria lui e cea de luptator in competitii nu tocmai legale, unde se pariaza la greu. Sigur ca el este invingatorul, castiga toate infruntarile. In final, este adus un luptator foarte puternic din alt oras (cred ca New York) si cei doi se lupta intr-un depozit, pe bani foarte multi. Pana la urma, Bronson invinge. Din banii castigati, isi pastreaza exact de cati are nevoie, iar restul ii imparte intre prietena lui si agentul sau impresarul lui (James Coburn). Nu uita sa lase bani special destinati pisicii care a stat cu el in camera de hotel, apoi pleaca, nu se stie unde, nu se stie catre ce noi intamplari eroice.
Am revazut acest film, acum doi ani. Sigur ca nu a mai fost acelasi lucru. Insa tot mi-a trezit amintiri si nostalgii. Si m-a ajutat sa-mi dau seama ca parte din personajul care sunt acum este, fara discutie, construit pe modelul singuraticului din filmele lui Bronson si, cu precadere, din Hard Times.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu