― Care va să zică,
domnule Maston, dumneata susţii că niciodată o femeie n-ar fi în stare să contribuie
la progresul ştiinţelor matematice sau experimentale!
― Spre marea mea părere
de rău, mistress Scorbitt, sunt obligat s-o cred, răspunse J. T. Maston.
Recunosc, mă rog, că au existat sau că există unele matematiciene celebre, mai
ales în Rusia; dar, ţinând seama de conformaţia creierului femeii, ea nu poate
ajunge niciodată un Arhimede sau cu atât mai puţin un Newton.
― ...care este cu atât
mai fermecător, mistress Scorbitt, cu cât nu-i deloc potrivit pentru
studii abstracte.
― Prin urmare, domnule
Maston, dumneata eşti de părere că o femeie, văzând cum cade un măr, n-ar fi
putut să descopere legea atracţiei universale, aşa cum a făcut ilustrul savant
englez la sfârşitul celui de al XVII-lea secol.
― Văzând cum cade un măr,
mistress Scorbitt, unei femei nu i-ar fi trecut prin cap decât gândul
să-l mănânce... urmând pilda mamei noastre, Eva!
― După cum văd, dumneata
crezi că femeile n-au nicio aptitudine pentru speculaţii intelectuale.
― Nicio aptitudine?... Nu
spun asta, mistress Scorbitt! Îmi iau totuşi îngăduinţa să observ că, de când există oameni pe
pământ şi deci şi femei, nu s-a pomenit încă vreun creier de femeie, căruia
să-i datorăm vreo descoperire în domeniul ştiinţific, asemănătoare celor ale
lui Aristotel, Euclid, Kepler sau Laplace.
― Ei, şi aceasta poate
constitui o dovadă? Trecutul hotărăşte irevocabil şi viitorul?
― De!... Ceea ce nu s-a
întâmplat de mii de ani încoace, n-o să se întâmple... fără îndoială... nici de
acum înainte...
― Atunci, după câte văd,
domnule Maston, nu ne mai rămâne altceva de făcut decât să ne resemnăm; nu
suntem bune decât...
― Decât să fiţi geniile
noastre bune! răspunse J. T. Maston cu amabilitatea curtenitoare a unui savant
cu capul împuiat de X-uri. De altfel, mistress Evangelina Scorbitt era
dispusă să se mulţumească şi cu atât.
― Ei bine, domnule
Maston, reluă ea, fiecare cu rolul lui în lumea asta. Dumneata rămâi
calculatorul extraordinar care eşti! Dăruieşte-te în întregime problemelor
ridicate de această operă uriaşă, căreia sunteţi pe cale, dumneata şi prietenii
dumitale, să vă închinaţi viaţa. Cât despre mine, eu am să fiu geniul bun, prin
concursul bănesc pe care vi-l voi da.
― Ceea ce o să-ţi asigure
recunoştinţa noastră veşnică! răspunse J. T. Maston.
Inceputul romanului "Intâmplări neobişnuite" de Jules Verne
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu