Ipcărigea
Denumire ştiinţifică: Gypsophila paniculata.
Denumiri populare: gipsăriţă,
coroana miresei, ciulin alb.
Prezentare. Ipcărigea sau gipsăriţă
este o erbacee perenă. Aparţine familiei cariofilaceelor. Dezvoltă un rizom
foarte puternic, grosimea acestuia ajungând chiar şi la opt centimetri.
Tulpinile sunt mult ramificate, planta formând tufe mari cu înălţimea de circa
un metru. Frunzele sunt lanceolate. Florile au culoarea albă sau roşietică, ipcărigea
înflorind din iunie şi până în septembrie. Fructul este o capsulă ce conţine seminţe
brun-negricioase, turtite. Ipcărigea creşte în flora spontană, uneori alături
de multele ierburi medicinale întâlnite pe marginea drumurilor. Rareori, ipcărigea
apare şi în forme cultivate. Pentru uz medicinal se recoltează rădăcinile şi
mai ales rizomii. Se prepară infuzie şi decoct.
Substanţe active importante: saponine, glicozide, gipsogenina, ulei volatil, săruri minerale.
Întrebuinţări.
Preparatele
de ipcărige sunt folosite, adesea, ca expectorant. De asemenea, ipcărigea are şi
proprietăţi depurative. Printre afecţiunile sensibile la tratamentele cu ipcărige
sunt anemiile, infecţiile căilor respiratorii, gastro-duodenitele, unele boli
ale pielii – cum ar fi ulceraţiile şi eczemele provocate de microbi. Ipcărigea
este întrebuinţată şi în industria alimentară, la prepararea halvalei, precum şi
în alte industrii – la fabricarea detergenţilor, la prelucrarea pieilor, în
fabricarea unor produse cosmetice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu