Lăcrimioara
Denumire ştiinţifică: Convallaria majalis.
Denumire populară: mărgăritar.
Prezentare. Lăcrimioara este o plantă erbacee, perenă. Face parte din
familia liliaceelor. Înălţimea maximă la care poate ajunge este 20 cm. Rizomul
de lăcrimioară este alungit. Această frumoasă plantă înfloreşte în lunile mai şi
iunie, mai puţin în iulie, având o mireasmă inegalabilă. Florile sunt albe, sub
formă de clopoţei.
Frunzele, câte două-trei la fiecare plantă, sunt peţiolate şi
au formă de elipsă mult alungită. Lăcrimioara creşte în flora spontană, în
zonele de deal şi câmpie, în păduri, în tufărişuri, pe pajişti, dar apare şi în
culturi, fiind plantată pentru decor şi utilizări în terapii medicinale. Rizomul,
tulpina şi florile sunt folosite în aplicaţii medicinale şi în industria farmaceutică,
precum şi în cea a parfumurilor. Pentru terapii medicinale se prepară extract,
tinctură, infuzie, pulbere.
Substanţe active importante: glucozide toxice –
convalotoxină, convalozidă, convalotoxol, saponină, majalină, acizi diverşi,
esenţe parfumate şi carbonat de calciu.
Întrebuinţări. Substanţele active obţinute din lăcrimioară au o acţiune asemănătoare
cu aceea a digitalinei, fiind toxice dacă sunt utilizate în cantitate mare. Ca
plantă medicinală, lăcrimioara se utilizează de foarte multă vreme în tratarea
unor afecţiuni ale inimii (insuficienţă cardiacă, aritmie, asistolie, angină
pectorală, palpitaţii), în apoplexie şi chiar în epilepsie. Lăcrimioara este un cardiotonic
cunoscut. Are proprietăţi diuretice şi antiseptice. În tutungerii, florile de lăcrimioare
uscate sunt folosite pentru parfumarea tutunului de prizat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu