Iarba de şoaldină
Denumire ştiinţifică: Sedum acre.
Denumiri populare: iarba
ciutei, verzişoară, iarba tutunului.
Prezentare. Micuţa plantă numită
iarbă de şoaldină este, de fapt, o tufănică întâlnită prin fâneţe, prin locuri
uscate şi mai puţin frecventate de animale sau de oameni. Este o plantă
iubitoare de soare, de lumină. Tulpinile îi sunt lipsite de perişori şi se
ramifică spre vârf. Frunzele sunt aproape ovale, consistente şi au gust acru.
Iarba de şoaldină înfloreşte în prima jumătate a verii. Face parte din familia
crasulaceelor. Pentru uz medicinal se recoltează partea aeriană a plantei, din
care se prepară cataplasme, infuzii, decoct. Planta sau bucăţi de plantă se
aplică în terapii externe şi sub formă proaspătă, direct pe zona afectată.
Substanţe active importante: flavone, zaharuri, rezine, alcaloizi. Specifice acestei plante sunt
sematina (care este un alcaloid) şi rutina (o glicozidă). În cantitate mare,
preparatele de iarbă de şoaldină pot fi toxice.
Întrebuinţări.
Preparatele
din iarbă de şoaldină au importante virtuţi medicinale, fiind antiepileptice,
antiscorbutice, antisudorifice, antiulceroase şi chiar anticanceroase. Această
plantă poate contribui, prin efectele sale medicinale, la combaterea scorbutului,
a stărilor febrile, a unor boli de piele (de exemplu, ulcerele cutanate, dar şi
micozele, pistruii, abcesele), a rănilor greu vindecabile, a ulceraţiilor
gurii, şi chiar a bătăturilor. Potrivit unor cercetări ceva mai noi, infuzia de
iarbă de şoaldină este indicată în tratamentul sclerozei şi al hipertensiunii.
Poate fi utilă în cancerul de piele şi în remisiunea unei boli grave –
epilepsia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu