O poezie a lui Paul Vinicius

februarie: fantoma fostului chiriaş

ce nevoie să mai ai de o casă bătrână

acolo unde fantoma fostului chiriaş
care ai fost cândva
te salută cu suspectă seninătate
acolo unde acum rozătoarele şi-au desăvârşit deja
opera
şi numai ochii apoşi ai câinelui de la intrare
continuă să te privească ficşi
omenesc


nu nu mai am inimă pentru casa bătrână
care a fost cândva dragostea noastră
după cum nici tihnă nu mai am de atunci
din luna de metal a acelui februarie 

pe când străbăteam străzile acestui oraş criminal
alături de ea, lângă părul ei ca o mică vâlvătaie
de parcă i-aş fi aşezat pe creştet însăşi inima mea.

nu nu mai am inimă şi nici suflet
pentru acea casă bătrână
după cum
nici ură nu mai am
simt numai cum un cancer cu asemănarea ei
creşte şi creşte înăuntru
sculptând în carnea mea înfăţişarea ei
reflectând-o bezmetic în toate vitrinele
şi-n gongul de metal al acestui februarie
în care nu mai am inimă
nici suflet nu am.