Infrângerea titanilor
Feciorul
cel mic al Reei, crescut în Creta, pe ascuns, era la vârsta bărbăţiei.
Se
povesteşte că în vremea cât mai era încă micuţ, un cârd de albe porumbiţe zbura
în fiecare zi pe ţărmul marelui Ocean şi‑i aducea de‑acolo‑n ciocuri o hrană
dulce, minunată, ce se chema ambrozie. Ambrozia – de zece ori mai dulce decât
însăşi mierea – era o hrană pentru zei.
Mâncând ambrozia cea dulce, sorbind nectarul fermecat,
Zeus s‑a înălţat mai iute, a dobândit puteri cereşti. Şi, drept răsplată pentru
vultur, Zeus, când a ajuns stăpân, l‑a luat cu dânsul în Olimp. L‑a pus chiar
lângă tronul lui, să‑i stea necontenit de veghe.
Pe gingaşele porumbiţe le‑a hărăzit să fie simbol şi
al blândeţii şi‑al iubirii, să tragă carul din petale de albe flori de
trandafir al preafrumoasei Afrodita, mândra zeiţă a iubirii, şi să vestească
primăvara, prin gânguritul lor duios.
Însă toate aceste fapte, Zeus le‑a săvârşit pe urmă,
când a ajuns şi el stăpân. Deocamdată mai era în Creta şi‑avea cu totul alte
gânduri...
Mama sa, Reea, îi spusese despre ciudata prevestire şi
de blestemul lui Uranus. Ştia că nici bunica, Geea, nu mai ţinea cu zeul Cronos,
cel care fără nicio milă îşi înghiţise cinci copii.
„Uranus a rostit că una dintre odraslele lui Cronos o
să pornească răzvrătirea, se frământa voinicul Zeus. Dar cine poate fi acela,
dacă nu eu? Căci toţi ceilalţi se află‑n pântecul cel negru al hulpavului
nostru tată. Este neîndoios că soarta, Moira, neînduplecată, a hotărât că fapta
asta eu trebuie s‑o săvârşesc."
Numai că Zeus ştia bine că lângă Cronos sunt titanii.
Ei îi juraseră credinţă, sprijin în orice‑mprejurare.
Erau puternici fără seamăn şi nu se‑nfricoşau de
nimeni.
În schimb, el, Zeus, era singur. N‑avea alături, să‑l
ajute, decât pe mama sa, pe Reea. Dar Reea era mult prea slabă, nu cuteza să se
ridice în faţa soţului său, Cronos. Era nevoie deci de multă prudenţă şi
înţelepciune. Şi Zeus s‑a gândit adânc, a cercetat prin ce mijloace şi‑ar mai
putea găsi tovarăşi gata să‑l sprijine în luptă. Şi a aflat că vieţuieşte o
verişoară a sa, Metis, pe malul fluviului Ocean .
Zeiţa Metis era una din numeroasele copile
pe care le avea Oceanul, primul născut dintre titani.
nu am gasit ce imi trebuie
RăspundețiȘtergerePai spune ce-ti trebuie
Ștergereapropo sunt groza gabriella
RăspundețiȘtergere