Barbati si femei (5)

Multe femei, de indata ce te pune naiba sa formulezi o judecata despre felul in care sar ele cu parasuta, ori despre culoarea preferata a domnisoarelor care lucreaza la stat etc, te acuza imediat ca esti misogin, adica, vezi doamne, urasti femeile. Tipul asta de reactie il mai poti intalni, spre exemplu, la cei care nu sunt albi (negri, as putea spune, cu riscul sa-i jignesc, discriminez, etc - dar alt cuvant nu cunosc). Uite cam asa, ca in poza asta:

Acest tip de reactie apare din cauza ca foarte putina lume a inteles ca barbatii si femeile sunt fiinte diferite, exact cum sunt, de pilda, cainele si lupul. Din fericire, cei interesati pot pricepe cum stau lucrurile, daca au rabdarea sa citeasca lucrarea lui Allan Pease - "De ce barbatii se uita la meci si femeile in oglinda", pe care nu stiu cum sa o recomand mai bine. Reproduc aici alte cateva pasaje din aceasta carte de exceptie.

În ce fel mintea noastră ştie să ne apere teritoriul

         „E greu să te dezbari de vechile obiceiuri", spun bătrînii.

         „Memoria genetică este vie şi acţionează", spun savanţii. Memoria genetică este parte componentă a comportamentului nostru instinctiv. Evident, este de aşteptat ca zecile de mii de ani în peşteri petrecuţi într-o urmărire atentă a tot ceea ce te înconjoară pentru a-ţi apăra teritoriul şi rezolvînd miliardele de probleme de supravieţuire să lase urme.

         Priviţi-i pe bărbaţi la restaurant, de exemplu. Majoritatea preferă să stea cu spatele spre perete şi cu faţa spre intrare. Aşa se simt mai bine, mai în siguranţă şi mai pe fază. Nimeni nu o să reuşească să se strecoare neobservat, deşi în vremurile noastre nimic nu este mai ucigător decît o notă de plată, care pică mai ceva ca un trăsnet. Femeile, pe de altă parte, n-au nimic împotrivă să stea cu spatele spre un cîmp deschis, cu condiţia să nu fie împreună cu copiii lor, situaţie în care vor dori să stea tot lîngă perete.

         Acasă, instinctiv, toţi bărbaţii vor alege acea parte a patului care este mai aproape de uşa de la dormitor, „acesta fiind un gest simbolic al apărării intrării în peşteră". Cînd un cuplu se mută într-o casă nouă sau doarme la hotel şi uşa este pe partea unde de obicei doarme femeia, bărbatul este foarte neliniştit şi va avea probleme cu somnul fără să ştie de ce.

         Schimbarea locului, pentru a fi din nou mai aproape de uşă, poate cel mai adesea să rezolve problema asta.

          Bărbaţii glumesc spunînd de îndată  ce se însoară că vor să doarmă pe partea dinspre uşă a patului ca să poată fugi mai repede —  în realitate e doar un instinct de apărare.

         Cînd bărbatul este plecat de acasă, femeia îşi asumă de obicei rolul protector şi doarme pe locul lui în pat. Noaptea, femeia poate fi trezită dintr-un somn profund de primul sunet ascuţit, cum ar fi plînsul copilului foarte mic. Bărbaţii, spre marea enervare a femeilor, vor continua să sforăie zdravăn. Creierul lui însă este programat astfel încît să reacţioneze la sunete ce pot fi asociate cu ideea de mişcare sau, eventual, la zgomotul produs de o rămurică din geam, ceea ce-1 poate trezi într-o fracţiune de secundă, pentru a se apăra împotriva unui posibil atac. De data asta, femeile vor dormi duse — excepţie făcîndu-se atunci cînd bărbatul este plecat şi creierul ei începe să-şi asume şi rolul lui, auzind toate sunetele sau mişcările ce reprezintă o ameninţare pentru cuib.

Creierul din spatele reuşitei

         Filozoful grec Aristotel credea că centrul gîndirii se află în inimă, în vreme ce creierul ajuta doar la răcorirea trupului.

         De aceea inima este prezentă în cele mai multe exprimări ale diverselor emoţii. Nouă ni se poate părea ridicol acum, dar mulţi experţi, chiar şi în secolul al XlX-lea, continuau să fie de acord cu Aristotel.

În 1962, Roger Sperry a cîştigat premiul Nobel pentru că a demonstrat faptul că cele două emisfere ale cortexului cerebral răspund în mod direct de anumite funcţii intelectuale de sine stătătoare. Tehnologia avansată permite acum urmărirea funcţionării creierului, dar înţelegerea lui nu depăşeşte încă faza incipientă. Ştim că emisfera dreaptă, partea creatoare, controlează partea stîngă a corpului, în vreme ce emisfera stîngă deţine controlul asupra logicii, raţionamentului, vorbirii şi a părţii drepte a corpului. In lobul stîng se află localizate limbajul şi vocabularul, în special la bărbaţi, iar în cel drept sînt înmagazinate şi controlate informaţiile vizuale.

         Stîngacii au o predilecţie pentru emisfera dreaptă, respectiv pentru partea de creaţie. Acesta este motivul pentru care există un număr extrem de mare de stîngaci deveniţi adevărate genii artistice, inclusiv Albert Einstein, Leonardo Da Vinci,    Picasso, Lewis Carroll, Greta Garbo, Robert De Niro şi Paul McCartney. Sînt mai multe femei stîngace decît bărbaţi, dar 90% dintre oameni sînt dreptaci. Majoritatea bărbaţilor sînt foarte pricepuţi să facă lucrurile cu mîna dreaptă, dar nu sînt la fel de buni cînd îşi folosesc mîna stîngă. Pentru bărbaţi, dreapta trebuie să fie sigură pentru a nimeri cu uşurinţă o ţintă în mişcare şi pentru a-şi apăra partea din faţă a corpului de posibilele atacuri. Faptul că bărbaţii sînt dreptaci este localizat undeva în gene şi explică de ce, dacă un bărbat este pe cale să atace, în peste 90% din cazuri prima lui mişcare va fi spre dreapta, ca să lovească mai bine.

          Testele arată că, în medie, femeile sînt cu 3% mai inteligente decît bărbaţii.

         Pînă în anii 1960, majoritatea datelor despre creierul uman proveneau de la soldaţii omorîţi pe cîmpurile de luptă — şi erau destui. Problema era însă că majoritatea erau, evident, bărbaţi, prin urmare se presupunea că şi creierul femeii acţionează similar.

         In prezent, cele mai recente cercetări dezvăluie faptul că, în realitate, creierul femeii acţionează mult diferit faţă de cel al bărbatului. În asta constă sursa majorităţii problemelor ivite în relaţiile dintre sexe. Creierul femeii este ceva mai mic decît al bărbatului, dar studiile arată că acest lucru nu contează atunci cînd este vorba de reuşitele creierului femeii. În 1997, cercetătoarea daneză Bente Pakkenberg de la Secţia de neurologie a Spitalului Municipal din Copenhaga a demonstrat că, în medie, bărbatul are patru miliarde de celule in plus în creier faţă de femeie, dar de obicei femeile sînt cu 3% mai inteligente. În 1999, specialistul în studii pe creier Ruben Gur de la Centrul Medical al Universităţii din Pennsylvania, a descoperit că femeile au mai multă materie cenuşie decît bărbaţii. Materia cenuşie este locul unde se fac calculele şi datorită ei femeile comunică mult mai bine decît bărbaţii.

Ce anume este şi unde se află mintea noastră

         Există o părere general valabilă în legătură cu acea parte a creierului care controlează anumite funcţii.

         In vreme ce cercetările şi înţelegerea creierului uman sînt tot mai profunde pe zi ce trece, apar şi diverse interpretări ale rezultatelor studiilor respective. Există însă mai multe zone în care oamenii de ştiinţă şi cercetătorii sînt de aceeaşi părere.

         Folosind Tomografia cu Rezonanţă Magnetică (TRM), care măsoară activitatea electrică din creier, pot fi identificate, măsurate şi localizate exact mai multe funcţii ale creierului.

         Cu ajutorul scanerelor, putem vedea cum anumite părţi ale creierului îndeplinesc o misiune precisă. Atunci cînd scanerul indică localizarea specifică a unei capacităţi sau funcţii înseamnă că acea persoană se va dovedi eficientă în aplicarea acelui talent şi care îi face plăcere, dînd dovadă de o anumită atracţie pentru domeniul respectiv, pe care îl poate şi practica.

         De exemplu, majoritatea bărbaţilor au o localizare specifică în creier care le permite să simtă direcţia, drept pentru care li se pare uşor să o găsească. Le place să planifice diferite drumuri, dar nu sînt decişi să le urmeze şi, de asemenea, le plac distracţiile care le permit să-şi folosească abilităţile precum spiritul de negociator sau orientarea în spaţiu. Femeile au anumite zone specifice pentru vorbire. Se pricep la asta, o fac cu uşurinţă, drept pentru care sînt atrase de domeniile care le permit să-şi utilizeze această capacitate, cum ar fi terapiile, consilierea şi învăţămîntul. Atunci cînd nu există o localizare clară pentru o anumită abilitate, înseamnă că persoa- na nu este pricepută sau nu îi face plăcere să se ocupe de aşa ceva. De aceea este greu să găseşti femei pilot, tot aşa cum e greu să găseşti alinare la un bărbat sfătuitor sau să înveţi engleza „cum trebuie" de la un bărbat profesor.

Unde încep cercetările asupra creierului

 Primele experienţe ştiinţifice referitoare la diferenţele dintre sexe au fost înregistrate şi există încă la muzeul din Londra, ele fiind făcute de Francis Galton în 1882. El a descoperit că bărbaţii sînt mai sensibili la sunetele „ţipătoare" - la zgomotele stridente sau ascuţite, au o mai puternică strîngere de mînă şi sînt mai puţin sensibili la durere ca femeile. În acelaşi timp, în America s-a făcut un studiu similar în urma căruia s-a constatat că bărbaţii preferă roşul şi nu albastrul, că au un vocabular mai vast şi că rezolvă mai uşor problemele tehnice decît pe cele gospodăreşti. Femeile aud mai bine, folosesc mai multe cuvinte decît bărbaţii şi preferă să rezolve sarcini şi probleme individuale.

         Studiile iniţiale referitoare la anumite localizări ale funcţiilor creierului s-au făcut pe pacienţi cu probleme ale creierului. S-a constatat că bărbaţii care au suferit accidente pe partea stîngă a creierului şi-au pierdut în mare parte capacitatea de a vorbi şi de a se exprima, în vreme ce femeile cu accidente similare nu şi-au pierdut-o, ceea ce indică faptul că ele au mai mulţi centri ai vorbirii.

         La bărbaţi existau riscuri de trei sau de patru ori mai mari de a-şi pierde capacitatea de vorbire sau de a avea dificultăţi de vorbire şi era puţin probabilă o recuperare a acestor calităţi. Dacă bărbatul este rănit pe partea stîngă a capului, există riscul să amuţească. Dacă femeia este lovită în acelaşi loc, mai mult ca sigur ea va continua să vorbească.

         Bărbaţii cu probleme ale creierului pe partea dreaptă îşi pierd în parte sau în totalitate simţul de orientare în spaţiu — capacitatea de a gîndi tridimensional şi de a roti obiectele în gînd pentru a vedea cu ochii minţii cum arată din diverse unghiuri. De exemplu, planul de construcţie al unei case este perceput bidimensional de creierul femeii, în vreme ce al bărbatului îl vede în trei dimensiuni, adică poate percepe şi în adîncime. Majoritatea bărbaţilor îşi pot imagina cum va arăta clădirea după ce se va termina construirea ei. Femeile care au suferit vătămări ale creierului în acelaşi loc din partea dreaptă ca şi bărbaţii despre care am vorbit anterior vor suferi mai puţine schimbări sau niciuna la nivelul capacităţii de orientare în spaţiu.

         Doreen Kimura, profesor de psihologie la Universitatea din Ontario, a constatat că la bărbaţi problemele de vorbire apar atunci cînd au suferit un accident pe partea stîngă a creierului, în vreme ce la femei doar cînd lobul frontal al fiecărei emisfere a avut de suferit. Bîlbîiala este un defect de vorbire ce apare aproape exclusiv la bărbaţi şi sînt de trei-patru ori mai mulţi băieţi decît fete care fac cursuri speciale pentru a remedia această problemă. Mai simplu spus, bărbaţii au capacităţi limitate în privinţa vorbirii şi conversaţiei. Acest rezultat sigur că nu le va surprinde pe femei. Cărţile antice sînt pline de exemple care evidenţiază incapacitatea bărbaţilor de a vorbi şi de a conversa, lucru care le-a făcut de mii de ani pe femei să-şi smulgă părul din cap.

         In 1995, la Universitatea Yale, o echipă de savanţi condusă de doctorii Bennett şi Sally Shaywitz au făcut cîteva teste pe diverşi bărbaţi şi femei pentru a stabili care parte a creierului este folosită pentru a potrivi cuvintele în versuri.

         Folosind TRM pentru a detecta schimbările minore din circulaţia sîngelui la nivelul diverselor părţi ale creierului, ei au confirmat faptul că bărbaţii folosesc mai ales partea stîngă pentru vorbire, în vreme ce femeile folosesc atît partea stîngă cît şi pe cea dreaptă. Aceste experimente, precum şi nenumărate altele făcute în anii 1990, au indicat limpede acelaşi rezultat: creierul bărbaţilor si al femeilor funcţionează diferit.

         Cercetările mai arată şi faptul că partea stîngă a creierului fetiţei se dezvoltă mai rapid decît a băieţelului, ceea ce înseamnă că ea va vorbi mai repede şi mai bine decît frăţiorul ei, va citi mai devreme şi va învăţa mai repede o limbă străină.

         De asemenea, acest lucru explică şi de ce patologii vorbirii au foarte mulţi clienţi băieţei la tratament.

          Intrebaţi-i pe bărbaţi şi pe femei dacă nu cumva creierele lor funcţionează  diferit. Bărbaţii vă vor spune că ei cred că da, că parcă au citit ceva pe Internet chit deunăzi... Femeile vor zice  că desigur — altă întrebare!

         Băieţii însă îşi dezvoltă mai repede partea dreaptă a creierului, ceea ce le conferă capacităţi de orientare logice şi perceptuale. Băieţii excelează în matematică, puzzle-uri, construcţii şi rezolvarea problemelor şi stăpînesc toate aceste lucruri cu mult înaintea fetelor.

         S-ar putea crede că diferenţele dintre sexe sînt minime sau irelevante. Numai că dovezile nu susţin acest punct de vedere.

         Din păcate, actualmente trăim într-un mediu social în care se insistă asupra faptului că suntem la fel — în ciuda muntelui de dovezi care arată că suntem programaţi diferit şi că am evoluat cu capacităţi şi înclinaţii înnăscute foarte variate.

De ce femeile sînt mai bine conectate

         Emisfera stîngă şi cea dreaptă sunt legate printr-o serie de nervi care se numesc corpus callosum. Acest cablu face ca o parte a creierului să comunice foarte bine cu cealaltă, permiţînd schimbul de informaţii.

         Încercaţi să vă imaginaţi că aveţi două calculatoare pe umeri, ele fiind legate de o unică interfaţă. Aceasta ar fi corpus callosum.

         Neurologul Roger Gorski de la Universitatea Californiană din Los Angeles a confirmat că de fapt creierul femeii are un corpus callosum mai gros decît cel al bărbatului, femeile avînd cu peste 30% mai multe legături între emisfera stîngă şi cea dreaptă. De asemenea, el a mai dovedit că bărbaţii şi femeile folosesc părţi diferite ale creierului atunci cînd îndeplinesc o aceeaşi misiune.

         Cercetările au mai dezvăluit şi că hormonul feminin estrogen stimulează dezvoltarea celulelor nervoase, apărînd mai multe legături la nivelul creierului şi între cele două emisfere. Studiile arată că dacă există mai multe legături, şi vorbirea este mai fluentă. Acest lucru mai explică şi capacitatea femeilor de a putea executa mai multe lucruri fără legătură aparentă între ele, lămurind şi problema intuiţiei feminine. Aşa cum am discutat, femeia este mai bine dotată din punct de vedere senzorial, prin această conectare multiplă putîndu-se face un transfer mai rapid de informaţii între emisfere şi de aceea nu este de mirare că o femeie poate emite judecăţi rapide şi precise în legătură cu diverse persoane şi situaţii la nivel intuitiv.

De ce bărbaţii nu pot face decît „un singur lucru odată!"

         Toate cercetările de care dispunem sînt de acord că, în cazul bărbaţilor, creierul este specializat. Compartimentat.

         Creierul bărbatului este configurat astfel încît să se concentreze asupra unei misiuni precise şi majoritatea bărbaţilor vă  vor spune că nu pot face decît „un singur lucru odată". Cînd bărbatul opreşte maşina ca să vadă numele străzii în ghid, ce face cu radioul? Îl opreşte! Majoritatea femeilor nu pot pricepe de ce ei fac asta. Ele pot citi în timp ce ascultă şi pot şi vorbi, şi atunci el de ce nu e în stare? De ce vrea să oprească televizorul cînd sună telefonul? „Cînd citeşte ziarul sau se uită la televizor, de ce n-aude ce-i spun?" se plîng absolut toate femeile din lume, mai devreme sau mai tîrziu. Răspunsul este că de fapt creierul bărbatului este astfel configurat încît să facă  un singur lucru odată,  pentru că există mai puţine conexiuni între emisfera stîngă şi cea dreaptă, iar creierul este mai compartimentat. Dacă îi veţi scana creierul în timp ce citeşte, veţi constata că practic este surd.

         Creierul femeii este astfel configurat încît să poată face mai multe lucruri deodată. Acestea pot să nu aibă nicio legătură şi creierul să continue să funcţioneze fără întrerupere.

         Poate să vorbească la telefon, să gătească în acelaşi timp după o reţetă nouă şi să se uite la televizor. Sau poate conduce maşina, se poate farda şi poate asculta radioul, vorbind totodată la un telefon mobil. Dar în cazul în care un bărbat găteşte după o reţetă şi tu îi vorbeşti, mai mult ca sigur că el se va înfuria pentru că nu poate urmări instrucţiunile scrise şi ceea ce ai de spus în acelaşi timp. Dacă un bărbat se bărbiereşte şi încerci să-i vorbeşti, sigur se taie. Majoritatea femeilor au fost deja acuzate de bărbaţi că din cauza lor nu au văzut că trebuie să cotească şi să iasă din şosea, mai precis, fiindcă ei nu-i mai tace gura. O femeie chiar mi-a povestit că atunci cînd se supără pe soţul ei, începe să-i vorbească tocmai cînd el bate un cui!

         Cum femeile folosesc ambele laturi ale creierului, multora li se pare mai greu să distingă între mîna stîngă şi mîna dreaptă.

         Cam 50% dintre femei nu pot distinge pe loc între cele două fără să se uite după vreun inel sau după vreun pistrui. Pe de altă parte, bărbaţii care funcţionează fie cu partea stîngă fie cu partea dreaptă a creierului identifică mult mai uşor stîngă şi dreapta, drept pentru care femeile din lumea întreagă sunt mereu dojenite de bărbaţi că au indicat direcţia dreaptă cînd de fapt ar fi trebuit s-o ia la stînga.

Încercaţi testul periuţei de dinţi

Încercaţi acest test - al spălatului pe dinţi. Majoritatea femeilor se pot spăla pe dinţi în timp ce se plimbă prin casă sau discută mai multe subiecte. Pot să îşi perie dinţii în sus şi în jos, în timp ce cu mîna cealaltă lustruiesc o masă cu o mişcare circulară. Majoritatea bărbaţilor găsesc că acest lucru este foarte greu, dacă nu chiar imposibil.

         Cînd bărbaţii se spală pe dinţi, creierul lor mono îi face să se concentreze exclusiv asupra acestui lucru. Cu toţii stau în faţa chiuvetei cu picioarele depărtate cam la 30 de centimetri, cu corpul uşor aplecat, mişcîndu-şi capul înainte şi înapoi după periuţă, de obicei în funcţie de viteza cu care curge apa.

De ce sîntem ceea ce sîntem

         In aceste vremuri în care creştem băieţii şi fetiţele ca şi cum ar fi identici, ştiinţa dovedeşte că sunt extrem de diferiţi în gîndire. Concluzia neurologilor şi a cercetătorilor de pretutindeni este că suntem ceea ce suntem din pricina hormonilor.

          Suntem ceea ce suntem din pricina hormonilor. Cu toţii suntem rezultatul unor reacţii chimice.

          Spre sfîrşitul secolului XX, se susţinea că ne naştem cu o minte complet nepopulată şi că părinţii noştri, profesorii şi mediul ne dictează atitudinile şi alegerile. Noile studii la nivelul creierului şi al dezvoltării sale arată că mintea noastră, cam la 6-8 săptămîni după concepere, este configurată asemeni unui calculator. „Sistemul de operare" fundamental există şi sunt instalate deja cîteva „programe", astfel încît atunci cînd ne naştem suntem deja pregătiţi asemeni unui calculator cu un sistem ce mai poate fi îmbunătăţit în privinţa hardware-ului şi software-ului.

         De asemenea, ştiinţa mai arată şi că sistemul operaţional fundamental precum şi legăturile stabilite nu lasă prea mult loc pentru schimbări majore. Mediul şi profesorii pot doar să adauge date şi programe compatibile. Şi cel puţin pînă acum încă nu există manuale de „Cum să...". Asta înseamnă că atunci cînd ne naştem alegerile ulterioare şi preferinţele sexuale sînt deja prestabilite. Natură versus formare? Deja zarurile au fost aruncate. Natura a avut de la bun început un avans. Acum ştim că hrănirea copiilor este ceva care se dobîndeşte, mamele adoptive demonstrînd că sunt la fel de eficiente în a-şi creşte copiii ca şi mamele biologice.

Programarea embrionului

         Aproape toţi 46 de cromozomi, dintre care 23 provin de la mamă şi 23 de la tată. Dacă cel de-al 23-lea cromozom al mamei este un cromozom X (adică în formă de X) şi cel de-al 23-lea cromozom al tatălui este tot în formă de X, rezultatul va fi un copil XX, adică o fată. Dacă cel de-al 23-lea cromozom al tatălui este un Y, se obţine un copil XY, adică un băiat. Baza corpului uman şi creierul sînt feminine — cu toţii debutăm ca fete — şi de aceea bărbaţii au şi trăsături feminine, cum ar fi sfîrcuri sau glande mamare.

         La 6-8 săptămîni după concepere, fătul încă nu are sex şi se poate dezvolta fie ca băiat, fie ca fată din punct de vedere al organelor genitale. 

         Savantul german dr. Gunther Dorner, un adevărat pionier în privinţa ştiinţelor sociale, a fost printre primii care au avansat teoria că identitatea noastră sexuală se formează la şase-opt săptămîni după concepere. Studiul său a arătat că dacă embrionul este din punct de vedere genetic băiat (XY), el îşi dezvoltă anumite celule care creează o cantitate mare de hormoni masculini, în special de testosteron, formîndu-se astfel în corp testiculele şi configurîndu-se creierul pentru trăsăturile şi comportamentele masculine, cum ar fi percepţia pe distanţe mari şi orientarea în spaţiu pentru a arunca, vîna şi urmări.

         Să zicem că embrionul masculin (XY) are nevoie de cel puţin o unitate de hormoni masculini pentru a se forma organele genitale şi de alte trei pentru configurarea creierului cu un sistem operaţional masculin, dar din motive pe care le vom discuta ulterior, nu primeşte dozarea necesară. Să spunem că ar fi nevoie de patru unităţi şi primeşte doar trei. Prima unitate este folosită pentru a se forma organele genitale masculine, dar creierul nu mai primeşte decît încă alte două unităţi, ceea ce înseamnă că de fapt creierul este sexuat doar pe două treimi masculin şi rămîne o treime feminin. Rezultatul este că se va naşte un copil care va deveni o persoană cu un creier predominant masculin, dar şi cu capacităţi şi tipare de gîndire feminine. Dacă fătul mascul primeşte doar două unităţi de hormoni masculini, una este folosită pentru formarea testiculelor, iar creierul primeşte doar una în loc de cele trei necesare. Astfel rezultă un copil al cărui creier este predominant feminin ca structură şi gîndire, aflîndu-se însă într-un corp masculin din punct de vedere genetic. La pubertate, aproape sigur băiatul va ajunge homosexual.

         Cînd embrionul este fată (XX), există foarte puţini hormoni masculini sau chiar deloc, astfel încît corpul creează organele genitale feminine, iar creierul rămîne esenţialmente feminin. Creierul continuă să fie configurat cu hormoni feminini, dezvoltîndu-şi atributele de apărare a cuibului, inclusiv centrii prin care se pot descifra semnalele verbale şi nonverbale. Cînd se naşte o fetiţă, ea arată ca o fetiţă şi comportamentul ei va fi feminin din cauza creierului care s-a dezvoltat în această direcţie. Ocazional însă,  fătul feminin primeşte şi o cantitate semnificativă de hormoni masculini; ca urmare, se naşte o fetiţă cu un creier mai mult sau mai puţin masculin.

         Se estimează că între 80 şi 85% dintre bărbaţi au un creier predominant masculin şi între 15 şi 20% au un creier mai mult sau mai puţin efeminat. Mulţi dintre cei din această a doua categorie devin homosexuali.

         Între 15 şi 20% dintre bărbaţi au un creier efeminat. Aproximativ 10% dintre femei au un creier masculinizat.

         În această carte orice referire la sexul femeiesc se va raporta la 90% dintre fete şi femei, respectiv la cele al căror creier este organizat pentru un comportament preponderent feminin. Aproximativ 10% dintre femei au un creier dotat în mai mică sau în mai mare măsură cu capacităţi tipic masculine, pentru că a primit şi o doză de hormoni masculini după concepere, în perioada dintre a şasea şi a opta săptămînă.