Răzbunarea
lui Lope de Aguirre
Lope
de Aguirre este un personaj foarte cunoscut datorită unei întâmplări relatate
în cronica lui Garcilaso de la Vega; acesta povesteşte că în 1548, Aguirre
făcea parte dintr-un mic grup de soldaţi care îi păzeau pe sclavii indieni din
minele de la Potosi [Bolivia], pe drumul către locul unde se adunau bogăţiile destinate tezaurului regal.
Indienii erau încărcaţi în mod ilegal cu mari
cantităţi de argint, iar un reprezentant al autorităţilor locale l-a arestat pe
Aguirre şi l-a condamnat să primească două sute de lovituri de bici, ca
alternativă la plata unei amenzi, pentru maltratarea sclavilor. Soldatul
Aguirre, primind notificarea sentinţei, l-a rugat insistent pe alcade ca, în
loc de a fi biciuit, să fie executat, căci era nobil din naştere. Rugăminţile
lui nu i-au schimbat alcadelui hotărârea şi acesta a poruncit călăului să aducă
o vită şi să execute sentinţa. Călăul a venit la închisoare şi l-a aşezat pe
Aguirre pe vită. Au mânat vita, iar el a primit loviturile de bici. După ce a
fost eliberat, Aguirre a anunţat că intenţiona să-l ucidă pe cel care îl
condamnase, alcadele Esquivel. Esquivel şi-a terminat mandatul şi a plecat la
Lima, la trei sute douăzeci de leghe depărtare, însă înainte de a trece cincisprezece
zile, Aguirre îi şi luase urma. Înspăimântat, judecătorul a plecat la Quito, o
călătorie de patru sute de leghe, dar în douăzeci de zile, a sosit şi Aguirre
după ei. „Când Esquivel a auzit că era acolo”, povesteşte Garcilaso de la Vega,
„a pornit din nou la un drum de cinci sute de leghe, către Cuzco, dar în câteva
zile, a venit şi Aguirre, care călătorise pe jos şi desculţ, zicând că un om
biciuit nu are ce căuta călare şi nu se cuvine să se ducă unde ar putea fi
văzut de alţii în acest fel”. Aguirre l-a urmărit pe judecător vreme de trei
ani şi patru luni. Istovit de această urmărire, Esquivel a rămas la Cuzco, un
oraş guvernat cu o atât de mare stricteţe încât acolo se simţea la adăpost de
urmăritorul său. Şi-a luat o casă lângă catedrală şi nu s-a mai aventurat să
iasă pe poartă fără sabie şi pumnal. Cu toate acestea, într-o oarecare zi de
luni, pe la amiază, Aguirre a intrat în casă şi, străbătând-o în lung şi în lat,
trecând printr-un coridor, un salon, o cameră de culcare şi o altă încăpere unde
judecătorul îşi ţinea cărţile, în cele din urmă l-a găsit adormit cu capul pe
una dintre ele şi l-a înjunghiat. Ucigaşul a plecat, însă când a ajuns la uşa
dinspre stradă, a băgat de seamă că îşi uitase pălăria şi a avut curajul de a
se întoarce să şi-o ia înapoi, după care a ieşit în stradă şi s-a tot dus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu