Un bine. Binele

Iată, a trebuit să ajung la vârsta asta ca să înțeleg că nu trebuie să apelezi la nimeni, niciodată, aproape cu niciun preț. Asta e una din revelațiile care te pot face să înțelegi că întreaga viață ai mers pe căi greșite, ai avut convingeri false, ai văzut lumea cum nu era și, probabil, ai fost privit ca un fel de ciudățenie de către ceilalți. M-am lămurit acum pe deplin că nimănui, dar absolut nimănui, faptul că îl rogi ceva nu-i face plăcere.

O întrebare

Multe lucruri ne-a învăţat pe noi Cristos. Se spune că dacă orice-am face l-am avea pe El în minte, nimic nu ar ieşi altfel decât bine. De ce oare o fi aşa? Simplu, pentru că El ne-a arătat că se poate orice, cu condiţia să avem credinţă cât un bob de muştar.
Stai, zice câte unul - Cristos este însuşi Dumnezeu, nu? Că aşa zice Crezul despre El: „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat”. Şi dacă este însuşi Dumnezeu, sigur că la el se poate orice. „Nu te pripi, îi zic teologii unuia ca acesta, bagă de seama: Cristos are o dublă natură - de Dumnezeu şi de om. Şi toate cele omeneşti el le-a trăit prin natura lui de om”.

Imposibila întoarcere

Cred că îmi dau seama, în sfârşit, de ce nu îi mai suport pe cei care propovăduiesc cunoaşterea lui Dumnezeu - mă refer la călugării ortodocşi: pur şi simplu nu cred că au ajuns prea departe. E ca şi cum aş pleca eu să cuceresc Everestul, aş merge până în Nepal, acolo aş lua-o pe drumuri de căruţă, apoi pe poteci şi, în sfârşit, aş vedea muntele în toată splendoarea lui, după care m-aş întoarce să le povestesc tuturor cât e Everestul de impresionant. Dar cât aş fi eu de îndreptăţit să mă laud că am cunoaşterea Everestului?

Ciutura de la Sâmbăta

La Sâmbăta de Sus, acolo unde a sălăşluit Teofil Pârâian. La întoarcerea din Breaza, m-am abătut pe-acolo împreună cu Maria şi Michelle. La un moment dat am ajuns lângă o fântână şi m-am gândit să scot nişte apă. Am coborât ciutura cu ajutorul lanţului, am auzit apa plescăind, am tras de lanţ şi când ciutura a ajuns sus, am văzut că era goală. Nu-i nimic, am mai încercat odată - acelaşi rezultat. A treia oară, Maria s-a gândit să mă filmeze - ciutura era tot goală.

Luarea aminte

Citind eu paginile lui Teofil Paraian pe marginea trezviei, mi-am adus aminte cat de mult m-am chinuit sa pricep de ce se vorbeste de trezvie si nu de trezie. Citeam, acum vreo zece ani, texte filocalice si mereu dadeam peste indemnul la trezvie. Pana la urma am inteles: trezvia e mai mult decat trezia. Pentru ca poti sa fii treaz, adica sa nu dormi, dar mintea ta tot intr-un fel de somn sa fie, intr-o intunecare. Cand dai in trezvia mintii, observi orice gand, esti atent la el, ii faci ce vrei.