Luarea aminte

Citind eu paginile lui Teofil Paraian pe marginea trezviei, mi-am adus aminte cat de mult m-am chinuit sa pricep de ce se vorbeste de trezvie si nu de trezie. Citeam, acum vreo zece ani, texte filocalice si mereu dadeam peste indemnul la trezvie. Pana la urma am inteles: trezvia e mai mult decat trezia. Pentru ca poti sa fii treaz, adica sa nu dormi, dar mintea ta tot intr-un fel de somn sa fie, intr-o intunecare. Cand dai in trezvia mintii, observi orice gand, esti atent la el, ii faci ce vrei.

Se spune despre Siluan Athonitul ca putea indeparta un gand printr-o simpla bataie de pleoape - lucru aproape imposibil pentru un om obisnuit. I sa ne inchipuim ca vine un gand care spune "trebuie sa-mi aprind o tigara". Cati oameni pot indeparta gandul asta, dor zicand in mintea lor: "dispari!"? Sigut, un om aflat in stare de trezvie a mintii face asta cu usurinta. Ce e drept, el nu e fumator, asa ca un astfel de gand nici nu-i vine. Probabil ca orice nefumator poate alunga un astfel de gand, presupunand ca-i vine. Dar daca ii vine omului gandul de a spune un anume lucru care i se pare important? Sau ii vine gandul ca trebuie sa faca sex? Poate el sa alunge astfel de lucruri? Nici pomeneala. Ele se instaureaza in creier si le simti necontenit, cum ai simtzi o durere de dinti. Esti treaz, dar nu poti alunga gandurile, dupa cum nu poti face sa ramana la tine gandurile care-ti convin, plus ca nu poti face distinctia intre gandurile rele si cele bune. Inseamna ca nu esti in starea de trezvie, ci doar in cea de trezie.

Intrebarea a doua ar fi urmatoarea: cum poti ajunge la trezvie? Raspunsul e simplu: trebuie sa fii atent tot timpul, sa fii cu luare-aminte. Cea mai plastica viziune a acestui tip de atentie mi-o da Richi, bichonul meu. Felul in care urmareste el tot ce se petrece in jur, expresia de interes maxim cu care priveste orice miscare pe care o fac, modul in care intinde capul, incercand parca sa inteleaga si mai bine, pozitia oarecum incordata, gata de a participa, toate astea fac un spectacol unic, pentru cine are ochi de vazut. Daca as avea eu atat de mult interes, curiozitate, atentie pentru ce e in jur, cred ca mi-ar fi usor sa intru pe drumul catre starea de trezvie.