Halal justiție!

De multe ori spun oamenii că s-au săturat de justiție, de paragrafe, de chichițe, de interpretări și, mai cu seamă, de avocați. Motivele lor sunt întemeiate, pentru că justiția pare a fi îndreptată mai ales către scoaterea basma curată a infractorilor decât către restaurarea dreptății. Exista nenumărate cazuri în care infractori periculoși sunt eliberați pe motive procedurale: ba că nu au fost citați corect, ba că nu stiu ce articolaș pe baza căruia au fost umflați nu e constituțional, ba că faptele s-au prescris și câte și mai câte. Este o adevărată frenezie a eliberărilor pe baza interpretării (și de multe ori a răstălmăcirii) legilor, care lasă liberi printre noi indivizi care au furat, au jefuit, au bătut, au omorât. 

Dreptatea si sictirul

Unul din felurile in care mi-a daunat in viata interesul pentru matematica este importanta pe care m-a deprins s-o acord dreptatii. Cand faci facultatea de matematica, mintea ta este orientata aproape exclusiv catre aflarea adevarului. Iar atunci cand ti se pare ca ai gasit un adevar, trebuie sa faci demonstratia, adica sa dovedesti ca ai avut dreptate, ca nu te-ai inselat, ca detii suficiente probe ca si ceilalti sa accepte adevarul descoperirii tale. Sigur, daca nu urmaresti altceva decat sa rezolvi problemele puse de altii, chestiunea dreptatii nu mai e atat de importanta, ceea ce conteaza e sa dovedesti ca esti inteligent, ca stii o gramada de lucruri, ca poti sa le legi etc.

Dreptatea și adevărul

Beau liniștit a patra cafea și brusc simt o stare de liniște și încredere că toate merg bine. Unde merg toate, către ce se îndreaptă? Către moarte, firește. Un lucru pe care-l știu de mic dar pe care l-am ignorat atâția ani. Știu exact unde merg și dintr-odată, fără nicio explicație, nu mai am nicio teamă. Ba chiar mă cuprinde un fel de interes, o înțelegere ca atunci când ai dat o raită pe lângă lacul cel adânc unde știi că te vei scufunda când îți va veni rândul.