Dreptatea si sictirul

Unul din felurile in care mi-a daunat in viata interesul pentru matematica este importanta pe care m-a deprins s-o acord dreptatii. Cand faci facultatea de matematica, mintea ta este orientata aproape exclusiv catre aflarea adevarului. Iar atunci cand ti se pare ca ai gasit un adevar, trebuie sa faci demonstratia, adica sa dovedesti ca ai avut dreptate, ca nu te-ai inselat, ca detii suficiente probe ca si ceilalti sa accepte adevarul descoperirii tale. Sigur, daca nu urmaresti altceva decat sa rezolvi problemele puse de altii, chestiunea dreptatii nu mai e atat de importanta, ceea ce conteaza e sa dovedesti ca esti inteligent, ca stii o gramada de lucruri, ca poti sa le legi etc.

In relatiile dintre oamenii din viata reala, cele in care matematica nu joaca niciun rol, problema dreptatii este de cele mai multe ori secundara. Un om obisnuit, care nu si-a mistuit tineretile cautand adevaruri abstracte, nu da doi bani pe dreptate. Am avut de-a face in viata cu acesti oameni, mai cu seama dupa ce am renuntat la cariera de matematician. Am intrat deseori in conflicte cu ei, avand dreptatea de partea mea. Mi-am inchipuit ca deschizand razboiul, ne vom lupta pe un teren unde as fi fost redutabil: cel al argumentelor, din care - credeam eu - adevarul iese la lumina si cel care are dreptate o dovedeste. Numai ca de foarte multe ori, cei cu care ma angajam in lupta nu intrau pe teren - pe ei nu-i interesa dreptatea mea. Ei ziceau cam asa: "poate ca ai dreptate, dar oricum nu sunt de acord". O sa dau un exemplu minor, unul din miile pe care le-as putea da.

Te duci la magazin si, printre altele, cumperi lapte. Il aduci acasa, unde locuiesti cu o familie numeroasa: parinti, frati, sot (sotie), copii si ce-o mai fi. Unul dintre ei, de exemplu cumnatul, iti zice: "la ce-ai luat lapte, mai avem o sticla in frigider!" Dai un raspuns oarecare si asta a fost. Mai pe seara, aducandu-si aminte ca i s-au terminat conservele de merlucius, cumnatul da o fuga la magazin. Cand se intoarce, constati ca a umplut doua sacose mari cu diverse chestii super-necesare, printre care doua sticle de lapte. In mod clar, omul s-a contrazis pe sine insusi. El a gresit fie atunci cand ti-a reprosat ca ai cumparat lapte, fie cand s-a dus si a cumparat si el. Tu, ca om care esti obisnuit ca astfel de lucruri sa fie observate si analizate, ii spui cumnatului: "dar de ce ai mai luat inca doua sticle, nu mi-ai spus chiar tu ca avem destul lapte si ca eu am gresit cand am cumparat?" Te astepti ca el sa raspunda ceva de genul: "asa-i frate, am uitat complet, am luat aiurea inca doua sticle". Ei bine, in loc de asta, ce face el? Se uita la tine cu o expresie de "hai sictir", isi ridica mainile intr-un fel care iti arata cat esti tu de deplasat si iti spune ceva de genul "OK, am mai luat doua sticle, si ce daca?" In acest moment, el a dat un sut plin de maiestrie in mingea pe care scrie "Dreptate", care s-a dus de nu mai poti s-o vezi pe nicaieri. Daca insisti, trece la descrierea personalitatii tale negative si de aici pana la scandal si jigniri nu mai e decat un pas. 

Asta a fost un exemplu minor. Exista insa si situatii in care oamenii se omoara intre ei plecand de la chestiunea dreptatii. 

Eu ma intreb asa: oare daca fiecare om ar tine seama in fiecare clipa a vietii lui de faptul ca nu trebuie sa actioneze contradictoriu, ca trebuie sa-si recunoasca greselile, mari sau mici, ca daca altcineva are dreptatea de partea lui nu mai trebuie sa-l contrazica fara argumente etc, daca toate astea s-ar intampla, oare nu am trai intr-o lume mai buna?

Omul care te pune la punct cu toate ca ai dreptate in ceea ce spui, considerandu-se probabil mai presus de problema dreptatii, in cele din urma nu face altceva decat sa-si dea sie insusi dreptate. Aici e buba.

Ei bine, daca nu as fi facut facultatea de matematica, ci, sa zicem, medicina, dreptul, ori instalatiile, n-as mai fi pus atata pret pe chestiunea dreptatii, n-as mai fi tinut atat de mult la rigoare, la logica, la argument. Si atunci, probabil ca viata mea printre ceilalti oameni ar fi fost cu mult mai dulce.