De multe ori spun oamenii că s-au săturat de justiție, de paragrafe, de chichițe, de interpretări și, mai cu seamă, de avocați. Motivele lor sunt întemeiate, pentru că justiția pare a fi îndreptată mai ales către scoaterea basma curată a infractorilor decât către restaurarea dreptății. Exista nenumărate cazuri în care infractori periculoși sunt eliberați pe motive procedurale: ba că nu au fost citați corect, ba că nu stiu ce articolaș pe baza căruia au fost umflați nu e constituțional, ba că faptele s-au prescris și câte și mai câte. Este o adevărată frenezie a eliberărilor pe baza interpretării (și de multe ori a răstălmăcirii) legilor, care lasă liberi printre noi indivizi care au furat, au jefuit, au bătut, au omorât.
Acțiunea unui avocat care a fost angajat de cineva pus sub învinuire este îndreptată, cum spuneam, în direcția eliberării clientului său. Pentru asta, prima întrebare pe care avocatul trebuie să i-o pună clientului este: "ai săvârșit sau nu fapta pentru care ești învinuit?" Iar clientul trebuie să spună adevărul, pentru că una e apărarea unui vinovat și alta apărarea unui nevinovat. Cu alte cuvinte, avocatul trebuie să știe exact pe cine apară. Ei bine, când avocatul află că stă în fața unui vinovat, el își canalizează energiile către mistificarea realității. Pentru că el se duce în instanță și pledează "nevinovat" în timp ce știe foarte bine că realitatea e alta. Legal, avocatul respectiv ar trebui să-și denunțe clientul. Moral ar fi să refuze să-l apere. Pentru că ideea de justiție este simplă: apărarea nevinovaților. Ori cei mai mulți avocați îi apară pe vinovați.
Sunt cazuri în care faptele au fost comise cu martori. În urma unor lungi procese, cu strămutări, amânări, excepții, recuzări și tot tacâmul, făptuitorii sunt eliberați. Păi asta e justiție? Să presupunem că un dement omoară un om cu mașina pe care o conduce beat. Ce poate să mai invoce un avocat în favoarea criminalului? În mod normal, absolut nimic. Numai că lucrurile nu stau așa. Începe imediat hora procedurală. Întâi se contestă calitatea seringii cu care s-au recoltat probele de sânge și se descoperă că instrumentarul din laborator e mai vechi decât cere nu știu ce normativ. Apoi se cere repetarea analizelor. După aia se descoperă că polițistul care l-a săltat pe ucigaș n-a procedat regulamentar și i-a încălcat drepturile. Se merge în justiție și se cer termene pentru angajarea unui avocat, apoi pentru studierea dosarului. Se iese la televizor și se fac declarații de genul "clientul meu este nevinovat, nu se poate dovedi că a fost la volan, el este bolnav de ficat și nu bea decât suc de fructe și ceaiuri, alcoolemia a fost mare din cauză că a băut multe asemenea sucuri înainte de accident" și o mulțime de alte rahaturi care pentru un avocat (bine plătit, desigur) sunt capete de țară, lucruri foarte importante, pentru că, desigur, avocatul are uriașa misiune de a nu lăsa ca un nevinovat să intre la pușcărie etc. În continuare este recuzat completul de judecată, pentru că s-a descoperit că o rudă de gradul trei a ucigașului a avut ceva de împărțit cu nepoata unuia dintre judecători și acesta, desigur, ar putea să nu fie obiectiv în judecata lui. După aia se cere strămutarea procesului în alt județ, unde ucigașul nu e așa cunoscut și presiunea publică pentru condamnarea lui nu e atât de mare - ăsta fiind pretextul, în realitate strămutarea făcându-se la o anumită instanță, unde anumiți judecători pot fi cointeresați în vederea aplicării unei sentințe convenabile. Trec anii, ucigașul e liber, iar victima lui zace la doi metri sub pământ. Opinia publică migrează la alte subiecte. Rudele victimei se lasă înduplecate cu bani. La Parlament se votează legi privind amnistierea unor categorii de fapte penale. Până la urmă, ucigașul scapă fară nicio zi de pușcărie. Și când autorul omorului este liber, în sensul că și ultima posibilitate ca el să intre după gratii a dispărut, când ultima filă a dosarului acestuia a fost întoarsă, iar dosarul a fost legat și dus la arhivă, atunci vom spune că s-a înfăptuit actul de justiție. S-a făcut, adicătelea, dreptate: mortul sub pământ și ucigașul în libertate. Fiecare la locul lui, acolo unde e drept să stea. Halal justiție!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu