Teiul
Denumire ştiinţifică: Tilia
tomentosa.
Denumiri populare: teiul
argintiu, teiul alb, teiul văratic.
Prezentare. Teiul alb este un
arbore înalt – poate atinge şi înălţimea de 30 de metri. Aparţine familiei tiliaceelor.
Lemnul său are culoare alb-ro şietică, fiind uşor şi omogen. Coroana teiului este
bogată şi plină de ramuri. Frunzele au conturul inimii şi sunt peţiolate.
Florile, alb-gălbui, sunt melifere şi plăcut mirositoare, mierea de tei fiind
un aliment excepţional.
Substanţe active importante:
glucide, steroli, taninuri, oxidază, vitamina C, ulei volatil, zahăr, colină,
acetilcolină, un compus specific numit tilirozidă.
Întrebuinţări. Preparatul
din flori de tei este hipnotic, sudorific, diuretic, emolient, antitermic, antispasmodic,
antiinflamator, calmant general. Infuzia de tei are şi proprietatea de a fluidiza
sângele, de a pune sângele în mişcare, ceea ce are ca efect şi curăţirea
sângelui şi, prin urmare, reducerea toxicităţii din organism. Pentru aplicaţii terapeutice
interne, infuzia de tei este necesară în cazuri de gripă, răceală, bron şite,
tuse convulsivă, insomnii, stări de ipohondrie, stări de nervozitate, oboseală
accentuată a creierului, tulburări digestive pe fond nervos, dureri musculare, arterioscleroză,
dureri de rinichi. Extern, teiul este folosit pentru refacerea întregului
organism (băi în infuzie de tei), dar şi pentru tratarea amigdalitelor şi a
afecţiunilor bucale (se face gargară).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu