Faceti-va bine (309)

Tătăneasa

Denumire ştiinţifică: Symphytum officinale.

Denumiri populare: tătăneaţă, barba tatei, iarbă întăritoare.

Prezentare.  Tătăneasa  este  o  plantă  erbacee  dezvoltată,  aparţinând  familiei boraginaceelor. Tulpina este rămuroasă şi acoperită cu peri. De fapt, întreaga plantă este apărată de o reţea puternică de peri. 

Frunzele sunt mari şi alungite, suprafaţa lor  fiind  aspră.  Florile  au  culoarea  roşie  spre  violaceu.  Tătăneasa  creşte  în  locuri mai izolate, pe terenuri argiloase, planta fiind iubitoare de apă şi, totodată, adaptată condiţiilor grele de vegetaţie. Valoarea medicinală a acestei plante este dată de rădăcinile sale, din care se prepară un decoct, acesta fiind principala formă sub care planta se foloseşte în terapii. Alte preparate din tătăneasă: tinctură, macerat, unguent, sirop, extract, cataplasme. Substanţe  active  importante:  ulei  esenţial,  alantoină,  rezine,  tanin,  zaharuri, amidon.

Întrebuinţări.  Decoctul  de  tătăneasă  are  proprietăţi  emoliente,  astringente, cicatrizante, antiinflamatoare, hemostatice, expectorante. Se foloseşte atât intern, cât şi extern. Tătăneasa  este  indicată  în  ulcer  gastric, cancer gastric,  diaree,  bronşite,  tuse, alte afecţiuni respiratorii, enterite, hemoragii interne, tuberculoză, dizenterie. Pentru uz extern, decoctul de tătăneasă este utilizat în tratamente privind plăgi, arsuri, ulceraţii ale pielii, inflamaţii ale articulaţiilor, precum şi în luxaţii sau chiar fracturi. Bolile de stomac constituie domeniul în care tătăneasa se utilizează în mod curent şi cu bune rezultate. Tătăneasa se foloseşte şi în combinaţie cu alte plante medicinale, din care vor rezulta ceaiuri, tincturi, macerate, siropuri, unguente cicatrizante, cataplasme.