Semizeul poate să-ţi fie şef, coleg de birou, partener de viaţă, tată, mamă, oricum, o persoană cu care împarţi zilnic măcar câteva ore. Orele alea îşi lasă negreşit o amprentă asupra vieţii tale, te influenţează cumva, îţi schimbă, chiar dacă tu nu poţi percepe asta, cursul vieţii. Uneori greşeşti faţă de semizeu, alteori greşeşte el faţă de ţine. Nu poate fi altfel.
Dar semizeul nu va recunoaşte şi nu va accepta lucrul ăsta niciodată, pentru nimic în lume. Convingerea lui de nezdruncinat este că tu poţi greşi faţă de el, nu însă şi el faţă de tine. Eventual, poate ceda până acolo unde acceptă că a greşit cumva, dar asta extrem de rar şi atunci va avea grijă să sublinieze că greşelile lui sunt mici, neînsemnate chiar, pe când ale tale sunt uriaşe şi de neiertat. Niciodată n-o să-l auzi spunând că-i pare rău pentru că a făcut ceva care ţi-a produs ţie suferinţă. Părerile lui de rău sunt în totalitate de genul „îmi pare rău că nu m-am gândit mai bine când te-am angajat”.
Să zicem că la un moment dat, din pricina semizeului, ţi se întâmplă ceva neplăcut. Spre exemplu, el ar fi trebuit să contribuie la un raport, o lucrare în care eşti şi tu parte. Tu ţi-ai făcut treaba, ai terminat la timp felia ta, însă el a întârziat sau a uitat. Vine momentul în care lucrarea trebuie predată celor care au solicitat-o, dar, evident, termenul se amână din cauza semizeului. Tu mizai pe nişte bani, care ţi s-ar fi plătit în chiar ziua în care lucrarea ar fi fost predată. Acum însă trebuie să te descurci altfel şi nu ştii dacă o să reuşeşti. Îi spui semizeului „uite, vezi ce păţesc eu din cauza ta?” La care el ce crezi c-o să răspundă? Cumva că-i pare rău? Cumva că o să lucreze toată noaptea, în aşa fel încât a doua zi lucrarea să fie gata şi tu să-ţi iei banii? Da' de unde! Semizeul îţi va da singura replică pe care poate el s-o dea, o replică automată, la care nu trebuie să se mai gândească, întrucât o foloseşte întotdeauna, fără excepţie, în împrejurări de acest gen: „Sigur că da, tot ce păţeşti tu este din cauza mea!”.
Replica asta este total unfair. Este o replică mincinoasă, vicleană, violentă şi jignitoare. Este o mizerie de replică, una dintre cele care au un singur scop: să te revolte şi să te pună în imposibilitatea de a continua discuţia. Este evident că nu tot ce păţeşti tu este din cauza semizeului, de asta nu se poate îndoi nimeni. Ceea ce ai spus a fost punctual, referindu-se cu precizie la acel fapt, din acea împrejurare. La nimic altceva. Semizeul nu-ţi dă însă o replică legată de acea împrejurare, ci de toate împrejurările în care tu ai avut de suferit. Lansând o asemenea generalizare absurdă, el reuşeşte să facă să pară absurdă şi afirmaţia ta. Mecanismul ăsta este deosebit de pervers. Prin aplicarea lui se insinuează că dacă este de neacceptat ca tot ce ţi se întâmplă ţie să fie din vina altcuiva, atunci şi în cazul ăsta particular este de neacceptat ca ceea ce ţi s-a întâmplat să fie din vina altcuiva. Dar mecanismul ăsta de gândire este profund viciat. Este perfect posibil ca tu să treci prin sute şi sute de evenimente neplăcute care n-au nicio legătură cu semizeul, dar de data asta, în împrejurările astea particulare, să fie din vina lui. Dacă semizeul ar fi cinstit şi doritor ca adevărul să nu fie ştirbit, ascuns, distorsionat etc, ar discuta despre acest caz punctual şi numai despre el. Dar asta l-ar putea forţa să admită că a greşit. Ar putea semizeul să recunoască aşa ceva? Exclus!
Să zicem că la un moment dat, din pricina semizeului, ţi se întâmplă ceva neplăcut. Spre exemplu, el ar fi trebuit să contribuie la un raport, o lucrare în care eşti şi tu parte. Tu ţi-ai făcut treaba, ai terminat la timp felia ta, însă el a întârziat sau a uitat. Vine momentul în care lucrarea trebuie predată celor care au solicitat-o, dar, evident, termenul se amână din cauza semizeului. Tu mizai pe nişte bani, care ţi s-ar fi plătit în chiar ziua în care lucrarea ar fi fost predată. Acum însă trebuie să te descurci altfel şi nu ştii dacă o să reuşeşti. Îi spui semizeului „uite, vezi ce păţesc eu din cauza ta?” La care el ce crezi c-o să răspundă? Cumva că-i pare rău? Cumva că o să lucreze toată noaptea, în aşa fel încât a doua zi lucrarea să fie gata şi tu să-ţi iei banii? Da' de unde! Semizeul îţi va da singura replică pe care poate el s-o dea, o replică automată, la care nu trebuie să se mai gândească, întrucât o foloseşte întotdeauna, fără excepţie, în împrejurări de acest gen: „Sigur că da, tot ce păţeşti tu este din cauza mea!”.
Replica asta este total unfair. Este o replică mincinoasă, vicleană, violentă şi jignitoare. Este o mizerie de replică, una dintre cele care au un singur scop: să te revolte şi să te pună în imposibilitatea de a continua discuţia. Este evident că nu tot ce păţeşti tu este din cauza semizeului, de asta nu se poate îndoi nimeni. Ceea ce ai spus a fost punctual, referindu-se cu precizie la acel fapt, din acea împrejurare. La nimic altceva. Semizeul nu-ţi dă însă o replică legată de acea împrejurare, ci de toate împrejurările în care tu ai avut de suferit. Lansând o asemenea generalizare absurdă, el reuşeşte să facă să pară absurdă şi afirmaţia ta. Mecanismul ăsta este deosebit de pervers. Prin aplicarea lui se insinuează că dacă este de neacceptat ca tot ce ţi se întâmplă ţie să fie din vina altcuiva, atunci şi în cazul ăsta particular este de neacceptat ca ceea ce ţi s-a întâmplat să fie din vina altcuiva. Dar mecanismul ăsta de gândire este profund viciat. Este perfect posibil ca tu să treci prin sute şi sute de evenimente neplăcute care n-au nicio legătură cu semizeul, dar de data asta, în împrejurările astea particulare, să fie din vina lui. Dacă semizeul ar fi cinstit şi doritor ca adevărul să nu fie ştirbit, ascuns, distorsionat etc, ar discuta despre acest caz punctual şi numai despre el. Dar asta l-ar putea forţa să admită că a greşit. Ar putea semizeul să recunoască aşa ceva? Exclus!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu