Cu toate ca poate parea de necrezut, azi am primit ultima poveste aranjata de David. E cea mai lunga dintre toate si sincer nu ma asteptam sa o primesc mai devreme de 15 decembrie. Am luat, cu ocazia asta, trei hotarari. Prima e sa caut totusi pe cineva care sa arunce o ultima privire asupra textului, el fiind, cum s-ar zice, in varianta finala. A doua e sa-i cer lui David ca intr-un soi de rascumparare pentru luna de intarziere, sa-mi mai aranjeze ceva: un articol din Formula As in care este prezentata cartea mea de povesti.
Pentru asta, desigur, trebuie sa am intai o traducere. Traducerea poate fi facuta mai bine sau mai rau, tot ce conteaza e ca David sa inteleaga exact despre ce e vorba. Pentru asta as putea apela din nou la prieteni-rude-cunostinte, dar hotararea mea - a treia - e sa nu mai fac o astfel de eroare. Am realizat in acesti aproape doi ani de cand ma chinui sa am o traducere publicabila ca nu are niciun sens sa apelezi la terti, mai ales daca o faci in virtutea faptului ca ii cunosti, ca ti-au fost amici, ca ai sau ca ai avut vreodata vreun gen de relatie cu ei. Acesti oameni nu te vor ajuta nicicum, ci doar iti vor intarzia proiectul. Este o lege fundamentala si vina mea uriasa e ca n-am inteles-o de la inceput: daca vrei sa obtii ceva, trebuie sa platesti. Aiurelile cu ajutorul dezinteresat, cu facutul din prietenie, nu functioneaza (cu foarte rare exceptii, de una din ele beneficiind chiar eu si despre care voi scrie cat de curand).
Asadar: voi traduce textul cu Google Translate, voi purica textul cat voi putea eu de bine, apoi i-l voi transmite lui David. El va promite ca e gata in trei zile, apoi va trece o luna si, in sfarsit, il voi avea.
Imi urez succes!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu