Din poeziile lui Mateiu Caragiale(2)

Grădinile  Amăgirii

Grădinile-Amăgirii te-aşteaptă-acolo unde

Apusa tinereţe s-a ofilit de dor,

Şi apa ce-aţipeşte, în luciu-i rânjitor,

Visările-ţi oglindă şi-ncheagă-ale ei unde.

Şi când ursuză luna în tulburi nori s-ascunde

Şi mut, văzduhul veşted tresaltă-n lung fior,

Va răsări iar umbra cu chip înşelător

Cu ochi a căror taină tu n-ai ştiut pătrunde.

Dar, în zadar vei cere viclenei năluciri

Să-ţi mai învie-o clipă a stinsei fericiri,

Că va pieri, zâmbindu-ţi, cu degetul la gură,

Şi singur iar vei plânge în searbedele zori,

Amara soartă care te-a prigonit cu ură,

Încununându-ţi fruntea cu mohorâte flori.