Fraţi
buni
În stuful unui
heleşteu aproape părăsit îşi făcuse cuib o pereche de găinuşe de baltă
(Gallinula chloropus). Le-am văzut începînd de cînd
duceau material pentru cuib, pînă au ieşit la larg după ele cu droaia de pui
negri ca nişte drăcuşori. Apoi am revenit peste vreo lună şi jumătate ca să mai
petrec un sfîrşit de săptămînă cu undiţa lîngă acel lăcuşor. Atunci am văzut un
lucru care m-a mirat.
Bărbătuşul
perechii se plimba pe sub malul de dincolo, trecea peste patul de lintiţă ca
pe uscat, ciocănea în apă cu pliscul lui ascuţit prinzînd ce-i plăcea din
vietăţile multe ale apei. Mă obişnuisem să-l văd şi pe el cu familia, cu soţia,
cu puii; acum era singur. Apoi s-a ivit şi familia, ieşind din păpuriş. Mama,
cîţiva pui mărunţei şi vreo patru pui crescuţi, aproape cît bătrîna. Aşadar,
cîtă vreme am fost plecat, perechea de găinuşe de baltă, harnică, a mai scos un
rînd de pui, şi iată că şi puii din cuibul dintîi, deşi crescuţi, se mai ţin pe
lîngă mama lor. Desigur, mama îşi împarte dragostea între cei mărişori şi cei
mărunţei. Frumoasa idilă de familie din lumea păsărilor! — mi-am zis. Mirarea
mea mare a urmat însă abia acum.
Găinuşa-mamă
a călăuzit ceata pînă la un loc, apoi s-a despărţit de ea şi s-a tras încet,
singură, spre un pîlc de papură. Au rămas puii singuri. Cei mari sunt în stare
să-şi cîştige singuri hrana si să se ferească de primejdie, dar mărunţii? Poate
se vor grăbi cu toţii la mama lor. De unde! Pesemne se simţeau foarte bine şi
asa, de capul lor. Cei mici nu prea aveau acum parte de mamă. Dar aveau fraţi
buni. Intr-adevăr, puii cei mari se îngrijeau de neputincioşii mici. Ii chemau
cîrcîind, îi călăuzeau, îi strigau cînd găseau ceva bun pentru ei de-ale mîncării;
în loc de o mamă, puişorii parcă aveau patru, tot atît de bune şi de grijulii.
După un timp, găinuşa bătrînă a venit la pui. I-a strigat, i-a adunat pe toţi
în jurul ei, parcă i-a luat în seamă dacă sunt toţi de faţă. A stat ce a stat
cu familia, apoi iarăşi s-a răzleţit. După grija celor două cuiburi, după
plictiseala celor doua răstimpuri de clocit, avea si ea dreptul să-şi vadă de
nevoile şi de plăcerile ei. Iar puişorilor celor mici avea cine să le poarte de
grijă şi să-i ocrotească. Aşa-i legea în familia găinuşelor de baltă: fraţii
din cuibul prim sunt datori să-i ajute pe bătrîni la creşterea celor din
cuibul al doilea.
Ionel Pop - Instantanee din viata animalelor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu