duminică, 1 decembrie 2013

Mici intamplari cu animale (176)

Fraţi buni
În stuful unui heleşteu aproape părăsit îşi făcuse cuib o pereche de găinuşe de baltă (Gallinula chloropus). Le-am vă­zut începînd de cînd duceau material pentru cuib, pînă au ieşit la larg după ele cu droaia de pui negri ca nişte drăcuşori. Apoi am revenit peste vreo lună şi jumătate ca să mai petrec un sfîrşit de săptămînă cu undiţa lîngă acel lăcuşor. Atunci am văzut un lucru care m-a mirat.
Bărbătuşul perechii se plimba pe sub malul de dincolo, tre­cea peste patul de lintiţă ca pe uscat, ciocănea în apă cu pliscul lui ascuţit prinzînd ce-i plăcea din vietăţile multe ale apei. Mă obişnuisem să-l văd şi pe el cu familia, cu soţia, cu puii; acum era singur. Apoi s-a ivit şi familia, ieşind din păpuriş. Mama, cîţiva pui mărunţei şi vreo patru pui crescuţi, aproape cît bătrîna. Aşadar, cîtă vreme am fost plecat, perechea de găinuşe de baltă, harnică, a mai scos un rînd de pui, şi iată că şi puii din cuibul dintîi, deşi crescuţi, se mai ţin pe lîngă mama lor. Desigur, mama îşi împarte dragostea între cei mărişori şi cei mărunţei. Frumoasa idilă de familie din lumea păsărilor! — mi-am zis. Mirarea mea mare a urmat însă abia acum.
Găinuşa-mamă a călăuzit ceata pînă la un loc, apoi s-a des­părţit de ea şi s-a tras încet, singură, spre un pîlc de papură. Au rămas puii singuri. Cei mari sunt în stare să-şi cîştige singuri hrana si să se ferească de primejdie, dar mărunţii? Poate se vor grăbi cu toţii la mama lor. De unde! Pesemne se sim­ţeau foarte bine şi asa, de capul lor. Cei mici nu prea aveau acum parte de mamă. Dar aveau fraţi buni. Intr-adevăr, puii cei mari se îngrijeau de neputincioşii mici. Ii chemau cîrcîind, îi călăuzeau, îi strigau cînd găseau ceva bun pentru ei de-ale mîncării; în loc de o mamă, puişorii parcă aveau patru, tot atît de bune şi de grijulii. După un timp, găinuşa bătrînă a venit la pui. I-a strigat, i-a adunat pe toţi în jurul ei, parcă i-a luat în seamă dacă sunt toţi de faţă. A stat ce a stat cu familia, apoi iarăşi s-a răzleţit. După grija celor două cuiburi, după plictiseala celor doua răstimpuri de clocit, avea si ea dreptul să-şi vadă de nevoile şi de plăcerile ei. Iar puişorilor celor mici avea cine să le poarte de grijă şi să-i ocrotească. Aşa-i legea în familia găinuşelor de baltă: fraţii din cuibul prim sunt da­tori să-i ajute pe bătrîni la creşterea celor din cuibul al doilea. 
Ionel Pop - Instantanee din viata animalelor


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!