Faceti-va bine (308)

Tămâiţa

Denumire ştiinţifică: Chenopodium ambrosioides.

Denumire populară: lămâiţa.

Prezentare.  Tămâiţa  este  o  erbacee  anuală,  originară  din  America  Centrală, denumirea ei iniţială fiind ceai de Mexic. Aparţine familiei chenopodiaceelor. Rădăcinile de tămâiţă sunt dezvoltate, fibroase, iar tulpina, înaltă până la 80 cm în perioada de maximă vegetaţie, este puternic ramificată. Frunzele de tămâiţă sunt verzi-gălbui, au peţiolul scurt şi sunt dinţate. Florile, de culoare verzuie, apar la subsuoara frunzelor. 

Tămâiţa înfloreşte timp de cinci luni pe an, din iunie şi până în octombrie, remarcându-se prin mirosul ei specific, plăcut. Tămâiţa se cultivă ca plantă ornamentală. Pentru utilizări în terapii se recoltează vârfurile cu flori, precum şi seminţele.

Substanţe  active  importante:  flavone,  ulei  volatil  (ascaridol),  cimol,  limonen, izolimonen. Cel mai important compus este ascaridolul, numit şi ulei de chenopodiu. Acest ulei este toxic.

Întrebuinţări.  Principala  întrebuinţare  a  uleiului  de  chenopodiu  –  combaterea viermilor intestinali (ascaridioză). Preparatele  de  tămâiţă  sunt  recomandate  şi  în  aplicaţii  terapeutice  privind hemoroizii, afecţiunile articulare, reumatismale, aciditatea gastrică redusă.