Utrillo i-a înmînat unui şofer de taximetru un bacşiş, pe care l-a
însoţit de următoarele cuvinte:
—
Poftim,
beţi în sănătatea mea o sticlă de vin!
— Domnule, i-a răspuns şoferul, dumneavoastră arătaţi atît de
bolnav, încît nu ajunge numai o sticlă!
— La portret nu depinde totul de ce vezi, ci şi de ce auzi.
Dacă pictez o femeie nu-i neapărat necesar ca ea să şadă în faţa mea. E
suficient să cînte la
pian în camera vecină.
Caricaturistul
suedez Adamsson voia să pescuiască. El şi-a procurat o nuia şi un fir de
nailon. Avea nevoie însă şi de rîme. A scotocit o jumătate de zi după rîme
mici, dar n-a găsit. A doua zi a fost văzut pe cîmp, în faţa unei gropi, cu
undiţa desfăcută.
—
Ce
faceţi aici? s-a mirat un ţăran.
Adamsson i-a
întins undiţa. De cîrlig era agăţată o scrumbie afumată.
— Pescuiesc rîme! a zis el senin.
Se discuta
despre arta modernă. Unul din comeseni, un apreciat critic de artă, renumit
prin aversiunea pe care o avea pentru arta abstractă şi toate variantele ei, a
spus:
—
Cu
toate acestea un tablou de Jean Arp mi-a stors lacrimi!
—
Cum?
a întrebat mirat un ziarist. Doar ştiu că nu apreciaţi decît pictura pînă la
impresionişti.
—
Ce
reprezenta? s-a interesat un actor.
—
Nu
mai ţin minte. Şedeam sub opera lui Arp, pe un scaun, şi deodată pironul din perete,
de care era agăţată compoziţia de doi metri pe un metru şi jumătate, a cedat!
Tabloul m-a lovit atît de tare încît m-au podidit lacrimile!
Trei pictori
stăteau de vorbă şi flecăreau despre ultimele lor creaţii:
—
Eu,
se lăuda primul, am pictat o livadă de pomi şi este atît de reuşită, atît de
naturală, încît de cîte ori deschid geamul năvălesc vrăbiile înăuntru şi caută
să se aşeze pe crengi.
—
Asta-i
nimic, interveni cel de-al doilea. Eu am pictat un peisaj polar închinat unei
expediţii suedeze. În focul creaţiei nu mi-am dat seama ce fac, dar cînd au
intrat oaspeţii în atelier au început să dîrdîie de frig. Datorită temei
tratate, termometrul scăzuse la minus 50 de grade!
—
Toate
astea-s copilării, zise dispreţuitor cel de-al treilea. Deşi subiectele biblice
nu mai sunt la modă, eu l-am pictat pe Samson. Ce credeţi însă c-am păţit?
Mîine trebuie să-l duc la frizer. I-a crescut părul ca la un beatles, pentru că
am uitat s-o pun pe pînză şi pe Dalila, cea cu foarfeca...
—
Tinere,
eu cînd aveam vîrsta dumitale am şovăit mult pînă să aleg între pictură şi
medicină.
—
Şi
cum de aţi ales bisturiul?
— Am priceput repede că-n pictură chiar un nepriceput îţi
descoperă greşelile, pe cînd în medicină chiar medicul legist poate greşi cînd
îţi caută greşelile...
Doamna are ani
mulţi şi zbîrcituri la coada ochilor cu carul. Ce-i de făcut? Sulemenelile nu o
mai ajută. îi vine însă o idee. Se duce la un pictor şi-i zice:
—
Am
venit să-mi faci un portret!
—
Luaţi,
loc, scumpă doamnă.
—
Să
mă faci tînără, cît mai tînără...
—
Regret,
doamnă! Tot ce pot face e să vă recomand un pictor priceput în portrete de
copii!
—
Bună
ziua!
—
Vă
salut! Ce poftiţi?
—
Am
auzit că v-aţi specializat în pictarea scenelor războinice...
—
Aşa-i,
asta fac de ani de zile!
— Atunci, doresc să vă comand un tablou, gen grup de familie,
cu următoarea înfăţişare: eu în centru, atacat de nevastă-mea, care e aliată cu
soacră-mea, ambele fiind susţinute pe flancuri de cele două cumnate ale mele!
Restul amănuntelor le las la libera dv. imaginaţie!
Un pictor
parizian vizitează atelierul unui confrate de-al său şi-i spune:
—
Oh,
ce bucurie este să vezi pictură adevărată şi frumoasă!
Gazda a
ridicat ochii de pe şevalet şi i-a răspuns cu un zîmbet, dar vizitatorul şi-a
continuat ideea:
— Ştii, mă întorc de la Salon unde am admirat propriul meu
tablou, unicul admis de invidioşii din juriu! Ce artă sublimă!
—
Maestre,
ca să vă mărturisesc sincer, din întreaga expoziţie numai la tablourile
dumneavoastră m-am uitat!
—
O,
stimată doamnă, mă măguliţi!
—
Nicidecum!
În faţa celorlalte s-au îngrămădit atît de mulţi oameni încît n-am putut
răzbate!
P36
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu