Tătăneasa
Denumire ştiinţifică: Symphytum
officinalis.
Denumiri populare: tătăneaţă, barba
tatei, iarbă întăritoare.
Prezentare. Tătăneasa
este o plantă
erbacee dezvoltată, aparţinând
familiei boraginaceelor. Tulpina este rămuroasă şi acoperită cu peri. De
fapt, întreaga plantă este apărată de o reţea puternică de peri. Frunzele sunt
mari şi alungite, suprafaţa lor
fiind aspră. Florile
au culoarea roşie
spre violaceu.
Tătăneasa
creşte în locuri mai izolate, pe terenuri argiloase,
planta fiind iubitoare de apă şi, totodată, adaptată condiţiilor grele de
vegetaţie. Valoarea medicinală a acestei plante este dată de rădăcinile sale,
din care se prepară un decoct, acesta fiind principala formă sub care planta se
foloseşte în terapii. Alte preparate din tătăneasă: tinctură, macerat, unguent,
sirop, extract, cataplasme.
Substanţe active importante: ulei esenţial,
alantoină, rezine, tanin,
zaharuri, amidon.
Întrebuinţări. Decoctul
de tătăneasă are
proprietăţi emoliente, astringente, cicatrizante, antiinflamatoare,
hemostatice, expectorante. Se foloseşte atât intern, cât şi extern. Tătăneasa este
indicată în ulcer
gastric, cancer gastric,
diaree, bronşite, tuse, alte afecţiuni respiratorii, enterite,
hemoragii interne, tuberculoză, dizenterie. Pentru uz extern, decoctul de
tătăneasă este utilizat în tratamente privind plăgi, arsuri, ulceraţii ale
pielii, inflamaţii ale articulaţiilor, precum şi în luxaţii sau chiar fracturi.
Bolile de stomac constituie domeniul în care tătăneasa se utilizează în mod
curent şi cu bune rezultate. Tătăneasa se foloseşte şi în combinaţie cu alte
plante medicinale, din care vor rezulta ceaiuri, tincturi, macerate, siropuri,
unguente cicatrizante, cataplasme.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu