Mizeria politicii

Îmi scrie o prietenă cam aşa: „Stau şi mă uit la postările tale şi văd, în ultima vreme, numai politică, de care mi-e silă; unde sunt frumoasele poveşti pe care le urcai înainte?”. Evident că asta m-a făcut să cad pe gânduri. O avea dreptate prietena mea? E prea multă politică în blogul meu? E o eroare să scrii despre politică? Nu-i mai important de mii de ori să te ocupi de literatură, de muzică, de logică sau de filosofie?

Avem monștrii pe care ni-i dorim

Obsedaţi sexual, torţionari, hoţi, bătăuşi, tâlhari, beţivi, violatori, şantajişti, criminali, sperjuri, evazionişti... cred că pot continua lista până mâine dimineaţă. Ştiţi unde pot fi găsiţi toţi ăştia în afară de lumea interlopă? Vă spun eu: în instituţiile statului român - în poliţie, în parlament, în ministere, în prefecturi, în primării.

Frații lui Pigulea

Acum doi ani, în vacanţa de iarnă, am fost cu Maria la ski, undeva în Austria. Din păcate, am uitat în ce localitate - am mers în ultimii ani în atâtea staţiuni austriece că acum mi se învălmăşesc toate în cap. Poate a fost la Soll, poate la Kaprun... În orice caz, este un sat prin care am mai trecut cândva şi am cumpărat de-acolo un monstru. Monstrul a ajuns în camera Mariei, a primit numele Pigulea şi are rolul de a o apăra împotriva coşmarurilor. De când l-am adus, fetiţa mea nu a mai visat urat.