Obsedaţi sexual, torţionari, hoţi, bătăuşi, tâlhari, beţivi, violatori, şantajişti, criminali, sperjuri, evazionişti... cred că pot continua lista până mâine dimineaţă. Ştiţi unde pot fi găsiţi toţi ăştia în afară de lumea interlopă? Vă spun eu: în instituţiile statului român - în poliţie, în parlament, în ministere, în prefecturi, în primării.
Din când în când, câte o victimă a acestor monştri are curajul să se plângă şi cazul ajunge în mass-media. Şi atunci apar pe ecrane bestiile cu chip de neoameni, cu figuri de facoceri, cu trei-patru rânduri de cefe, burţi, fălci şi guşi, cu priviri în care niciodată, de la naştere, n-au avut o fărâmă de lucire omenească şi încep să se disculpe - „nu, nimic nu e adevărat, niciodată nu am făcut decât fapte bune, nu cunosc persoana, e o înscenare, sunt nevinovat, minciuni, răzbunări”. Te uiţi la ei şi, după ce dai o fugă la WC ca să-ţi descarci stomacul, te întrebi: Doamne, în ce lume am ajuns să trăiesc după mai bine de două mii de ani de la naşterea lui Cristos?
Pe urmă îţi vine răspunsul: stai aşa, că toţi ăştia provin dintre noi, sunt oameni ca şi noi, prin voinţa noastră sunt ei acolo, cu cefele, burţile, fălcile şi guşile lor. E vorba despre sistemul nostru, noi l-am construit, noi dorim să-l avem pe mai departe. Noi suntem cei care vrem instituţii în care toţi monştrii îşi găsesc locul, unde-şi pot satisface toate instinctele şi nu oricum, ci pe bani colectaţi din buzunarele noastre.
Va mai aduceţi aminte de Vali Sterian? El nu era un astfel de monstru, el era unul dintre ceilalţi, ca mine, ca tine. A avut ghinionul să facă un accident de maşină în urma căruia doi oameni au murit. Vali Sterian nu a venit pe la televizoare să spună că de fapt el e victima, nu a plătit avocaţi grei ca să scape de închisoare. Nu, el s-a dus să fie judecat, apoi a murit de inimă rea - travestită într-o boală incurabilă.
Când mă uit la monştrii vii care ne-au năpădit, care comit cele mai cumplite grozăvii sub protecţie înaltă şi apoi fac pe îngeraşii, îmi vin automat în minte versurile lui Vali Sterian:
"Doamne, vino Doamne,
să vezi ce-a mai rămas din oameni!"
Pe urmă îţi vine răspunsul: stai aşa, că toţi ăştia provin dintre noi, sunt oameni ca şi noi, prin voinţa noastră sunt ei acolo, cu cefele, burţile, fălcile şi guşile lor. E vorba despre sistemul nostru, noi l-am construit, noi dorim să-l avem pe mai departe. Noi suntem cei care vrem instituţii în care toţi monştrii îşi găsesc locul, unde-şi pot satisface toate instinctele şi nu oricum, ci pe bani colectaţi din buzunarele noastre.
Va mai aduceţi aminte de Vali Sterian? El nu era un astfel de monstru, el era unul dintre ceilalţi, ca mine, ca tine. A avut ghinionul să facă un accident de maşină în urma căruia doi oameni au murit. Vali Sterian nu a venit pe la televizoare să spună că de fapt el e victima, nu a plătit avocaţi grei ca să scape de închisoare. Nu, el s-a dus să fie judecat, apoi a murit de inimă rea - travestită într-o boală incurabilă.
Când mă uit la monştrii vii care ne-au năpădit, care comit cele mai cumplite grozăvii sub protecţie înaltă şi apoi fac pe îngeraşii, îmi vin automat în minte versurile lui Vali Sterian:
"Doamne, vino Doamne,
să vezi ce-a mai rămas din oameni!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu