În urmă cu treisprezece ani, în ziua de 17 ianuarie 2000, murea Ion Raţiu - candidat ţărănist la preşedinţia României în anul 1990, alături de Radu Câmpeanu (PNL) şi Ion Iliescu (FSN). Erau primele alegeri libere din România. De atunci, se aude în permanență teoria că ăla a fost momentul în care am fi putut da de pământ pentru totdeauna cu comuniştii, alegând Raţiu sau Câmpeanu. Românii au votat atunci în proporţie de peste 85% cu Ion Iliescu - comunist de frunte al epocii Ceauşescu. Raţiu a luat 4.29%, iar Câmpeanu 10.64%.
L-am cunoscut pe Ion Raţiu, am stat cu el de vorbă, inclusiv în biroul lui parlamentar. Un om plăcut, zâmbitor şi foarte pragmatic. Probabil din cauza asta a şi fost marginalizat în PNŢCD. Am fost implicat în constituirea unor filiale ale UMRL (Uniunea Mondială a Românilor Liberi), fondată de Raţiu, am contribuit cu articole la ziarele înfiinţate de el, am fost atras, la nivel local, în conflictele care au izbucnit între Raţiu şi Doru Novacovici - omul care dorea să prea conducerea UMRL, chiar cu preţul scindării.
Multe aş putea poveşti despre Ion Raţiu şi acţiunea lui în România. Dar ceea ce mi se pare astăzi important şi totodată tragic, e că teoriile pe care le tot vântură unii cu privire la faptul că dacă alegeam Raţiu în '90, acum eram departe, sunt fără niciun dubiu greşite. Tot aici am fi fost. Pentru că niciun om care a trăit vreodată nu ne-ar fi putut transforma peste noapte în democrați.
Mai cred, azi, în faptul că poporul român nu ar fi mers pe calea democraţiei, a economiei reale de piaţă, nici dacă l-ar fi avut candidat în alegeri pe Ronald Reagan. Românii ar fi votat simplu: Ion Iliescu. Apoi, după ce respectivul ar fi câştigat, oferind prilejul consolidării statului de tip mafiot şi asigurând reabilitarea tuturor celor care au servit sistemul ceauşist, am fi ajuns, încet încet, tot aici. Astăzi tot Dan Voiculescu ar fi tras sforile şi tot de-alde Dragnea ar fi dirijat banii publici. Iar dacă prin absurd Ion Raţiu ar fi câştigat în 1990, ori ar fi fost anihilat, ori ar fi făcut compromisurile necesare ca să rămână în fotoliul de preşedinte. Ori, cine ştie, ar fi ales să demisioneze.
Aşadar să nu mai deplângem prilejul „irosit” din 1990. Să ne mulţumim a spune, cu un gând sincer: „Dumnezeu să-l odihnească pe Ion Raţiu”.
Multe aş putea poveşti despre Ion Raţiu şi acţiunea lui în România. Dar ceea ce mi se pare astăzi important şi totodată tragic, e că teoriile pe care le tot vântură unii cu privire la faptul că dacă alegeam Raţiu în '90, acum eram departe, sunt fără niciun dubiu greşite. Tot aici am fi fost. Pentru că niciun om care a trăit vreodată nu ne-ar fi putut transforma peste noapte în democrați.
Mai cred, azi, în faptul că poporul român nu ar fi mers pe calea democraţiei, a economiei reale de piaţă, nici dacă l-ar fi avut candidat în alegeri pe Ronald Reagan. Românii ar fi votat simplu: Ion Iliescu. Apoi, după ce respectivul ar fi câştigat, oferind prilejul consolidării statului de tip mafiot şi asigurând reabilitarea tuturor celor care au servit sistemul ceauşist, am fi ajuns, încet încet, tot aici. Astăzi tot Dan Voiculescu ar fi tras sforile şi tot de-alde Dragnea ar fi dirijat banii publici. Iar dacă prin absurd Ion Raţiu ar fi câştigat în 1990, ori ar fi fost anihilat, ori ar fi făcut compromisurile necesare ca să rămână în fotoliul de preşedinte. Ori, cine ştie, ar fi ales să demisioneze.
Aşadar să nu mai deplângem prilejul „irosit” din 1990. Să ne mulţumim a spune, cu un gând sincer: „Dumnezeu să-l odihnească pe Ion Raţiu”.
chiar crezi?
RăspundețiȘtergereDa, cred cu tarie. Fiecare popor are conducatorii pe care ii merita.
RăspundețiȘtergere