Tirsul
Lui Franz Liszt
Ce
este un tirs? După înţelesul moral şi poetic, este o emblemă sacerdotală în
mîna preoţilor sau preoteselor celebrînd divinitatea ai cărei interpreţi şi
slujitori sunt. Fiziceşte însă nu e decît un toiag, un adevărat toiag, o
prăjină de hamei, arac de viţă, uscat, zdravăn şi drept. Împrejurul acestei
cîrje, în capricioase meandre, se joacă şi zburdă tulpini şi flori, unele
sinuoase şi fugare, altele aplecate ca nişte clopote sau cupe răsturnate. Şi o
glorie uimitoare izbucneşte din această complexitate de linii şi culori,
plăpînde ori strălucitoare.
Nu s-ar putea spune că linia încovoiată şi spirala
curtenesc linia dreaptă şi dansează împrejur, într-o mută adorare? Nu s-ar
putea spune că toate aceste corole delicate, toate aceste calicii, explozii de
miresme şi de culori, execută un mistic fandango în jurul cîrjei hieratice? Şi
totuşi cine e muritorul nesăbuit care ar cuteza să hotărască dacă florile şi
crengile din viţă cu frunze şi struguri au fost făcute pentru toiag, ori dacă
toiagul e numai pretextul pentru a pune în lumină frumuseţea crengilor de viţă
cu frunze şi struguri şi a florilor? Tirsul e reprezentarea uimitoarei voastre
dualităţi, stăpîn puternic şi venerat, drag Bacant al Frumuseţii tainice şi
pătimaşe. Niciodată o nimfă scoasă din fire de neînvinsul Bachus nu şi-a
zgîlţîit tirsul peste capetele însoţitoarelor înnebunite cu atîta energie şi
capriciu cum vă agitaţi geniul peste inimile fraţilor voştri. — Toiagul este
voinţa voastră, dreaptă, hotărîtă şi neclintită; florile, plimbarea fanteziei
în jurul voinţei voastre; este elementul feminin executînd în jurul bărbatului
fermecătoarele-i piruete. Linia dreaptă şi linia arabescă, intenţie şi
expresie, îndîrjire a voinţei, sinuozitate a verbului, unitate a scopului,
varietate a mijloacelor, amalgam atotputernic şi indivizibil al geniului, ce
analist ar avea detestabila îndrăzneală să vă împartă şi să vă separe?
Scumpe
Liszt, prin ceţuri, dincolo de fluvii, dincolo de oraşele unde clavirele vă cîntă
gloria, unde tipografiile vă tălmăcesc înţelepciunea, oriunde aţi fi, în
strălucirile vieţii veşnice ori în pîclele ţărilor visătoare ce le mîngîie
Gambrinus, improvizînd cîntece ale desfătării sau ale inefabilei dureri, sau
încredinţînd hîrtiei meditaţiile noastre abstruse, cîntăreţ al Voluptăţii şi al
Neliniştii eterne, filozof, poet şj artist, vă salut întru nemurire!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu