duminică, 27 ianuarie 2013

Prima întâlnire cu limba germană

Pe vremea asta, în 1756, la Salzburg, se năștea Wolfgang Amadeus Mozart. Unii îl consideră cel mai mare compozitor ever. Alții îl plasează pe locul doi, după Beethoven. Cei mai mulți, însă, nu știu cu ce s-a ocupat el. Dacă-i întrebi, îți spun că Mozart sunt niște bomboane. Mie mi se pare OK așa, se poate trăi foarte bine și fără să fi auzit vreodată de Mozart. 
Prin 85-86, aveam obiceiul să ne uităm la filme pe casete video aduse de marinari și supra-vorbite de Irina Margareta Nistor. Femeia asta nu obosea niciodată, se pare, dubla filme zi și noapte, de la seria dragonului, cu Bruce Lee, până la filme importante, de Oscar. Așa am văzut eu Amadeus, al lui Milos Forman, film excelent, în care toate personajele vorbesc cu vocea Irinei M. Nistor. Mozart este interpretat de un anume Tom Hulce, care până atunci jucase doar în filmulețe slabe, comedioare și alte zorzoane. Oricum, merită văzut, chiar dacă e din 1984 și pentru mulți domni din ziua de azi, tot ce e mai vechi de două luni trebuie aruncat la gunoi.

Când eram printr-a treia sau a patra, mergeam într-o dimineață către școală și m-am întâlnit cu Viorica Gheorghe - profesoară de chimie și prietenă cu părinții mei. Nu știu ce-a apucat-o să mă întrebe:
- Ce muzică îți place ție?
- Mie îmi place Mozart, am răspuns eu, îmbujorat.
- Serios? Știi vreo compoziție de-a lui?
- Mica serenadă, am spus
- Oh, ce frumos! Dar Eine kleine Nachtmusik îți place?
- Asta nu!
Apoi m-am tot mirat de ce oare izbucnise Viorica în râs. Abia când m-am întors acasă am aflat tristul adevăr că Mica serenadă și Eine kleine Nachtmusik erau de fapt unul și același lucru.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!