Destinul unui compozitor (5)

PROF. UNIV. DR. STRAUSS 

V. Abelard şi Heloisa

    L-AM CUNOSCUT PE DOMNUL Folten cu ocazia unui concert organizat la el acasă cu concursul cvartetului nostru „universitar" (doi profesori, un preşedinte de tribunal şi excelentul postru prim-violonist, slujbaş la institutul de anatomie) în care eu cîntam la violă; în casa lui se organizau seri de muzică cu un program destul de bun. La sfîrşitul concertului, cînd domnul Folten a aflat că sunt specialist în istorie literară com­parată, m-a tras după el în camera de alături; mi-a făcut impresia unui tînăr cultivat, bogat, distins, plin de entuziasm pentru muzică şi pentru artă în general. M-a tras deci la o parte şi a început să-mi spună că e fascinat de su­biectul lui Abelard şi Heloisa şi că ar vrea sa scrie pe această temă un roman sau chiar o operă; pe urmă m-a rugat să-i spun cîteva cuvinte des­pre Abelard şi epoca sa.

     Din întîmplare secolele XI şi XII, cu scolastica şi monahismul lor în floare sunt pasiunea mea; mă tem că atunci m-a luat gura pe dinainte şi am tinut o prelegere ex cathedra despre nominalis­mul medieval, am analizat Glossulas super Pormhyrium şi chiar am polemizat cu Schmeidler, pentru că sunt de părere că scrisorile lui Abelard şi ale Heloisei sunt cel puţin în parte autentice. Domnul Folten asculta de parcă subiectul l-ar fi interesat enorm, cu toate că nu ştiu în ce mă­sură Glossulae-le lui Abelard sau Introductio in tehnologiam i-ar fi fost de folos pentru o operă; dar înfierbîntat în prelegerea mea nu m-am gîndit la asta. Ba chiar i-am promis că de vreme ce subiectul îl interesează atît de mult, o să-i împru­mut lucrări de specialitate pe care le-ar putea studia. Domnul Folten a fost entuziasmat şi mi-a mulţumit anticipat. Eram încîntat că un com­pozitor sau un poet se interesează atît de se­rios de subiectul său şi încearcă chiar să-l stu­dieze ştiinţific; i-am trimis deci un pachet cu cărţi, diferite ediţii ale lui Abelard, Hausrath, Carierre şi altele. După un timp l-am întîlnit si l-am întrebat ce se aude cu Heloisa. Lucreaza la ea fără încetare, m-a încredintat domnul Folten, dragostea dintre Abelard şi Heloisa este după el cea mai pasionată şi mai nobilă temă pentru o operă din cîte se pot imagina. M-a bucurat: veacul al doisprezecelea cu conflictul său dintre religie şi umanismul prerenascentist e, într-ade­văr, o epocă interesantă şi strălucită. Nu am vrut să-i cer să-mi înapoieze cărţile în măsura în care îi puteau fi sursă de inspiraţie sau călăuză. Din păcate, mai tîrziu l-am pierdut din vedere şi nu i-am mai putut trimite noua ediţie a tratatului lui Abelard De unitate et trinitate divina pu­blicată de Geyer cu un comentariu critic; se gă­seşte acolo o ipoteză interesantă asupra cauzelor închiderii lui Abelard în mînăstire.

Mai tîrziu, spre regretul meu, am aflat că domnul Folten a murit în mizerie; cărţile mele,  în special ediţia Cousin din 1849, carte rară şi de negăsit astăzi, s-au pierdut toate după moar­tea lui. Păcat, foarte păcat că acest tînăr şi talentat compozitor nu a terminat — după cum se pare — opera sa despre Abelard şi Heloisa; el este într-adevăr un exemplu preţios de artist care abordează cu atîta seriozitate şi cu o pre­gătire ştiinţifică atît de aprofundată un subiect ce i-a captivat imaginaţia.