1863 mai 11: Contabilul
nostru, Glotehin, în vârstă de şaizeci de ani, a băut lapte cu coniac ca să-i
treacă tusea şi s-a îmbolnăvit de delirium tremens. Cu siguranţa care-i
caracterizează, doctorii afirmă că mâine va muri. În sfârşit, voi fi contabil!
Postul lui îmi este făgăduit de mult.
Secretarul Cleşciov va fi dat în
judecată din cauză că a bătut pe un cetăţean care-l făcuse „birocrat”. Se pare
că lucrul este hotărât.
Am luat un decoct împotriva
catarului la stomac.
1865 august 3: Contabilul
Glotehin are din nou dureri în piept. A început să tuşească şi bea lapte cu
coniac. Dacă moare, locul lui îmi va fi dat mie. Am oarecare speranţe, dar nu
prea mari, deoarece după cât se pare delirium tremens nu este întotdeauna mortal!
Cleşciov a smuls o poliţă din mâna
unui armean şi a rupt-o. S-ar putea ca afacerea să-l ducă în faţa
judecătorilor.
O bătrână (Gurievna) mi-a
spus ieri că nu sufăr de catar, ci de hemoroizi ascunşi. Tot ce se poate!
1867 iunie 30: Ziarele
scriu că în Arabia bântuie holera. Poate că se întinde şi în Rusia, şi atunci
se vor ivi multe locuri vacante. Dacă bătrânul Glotehin moare, locul de
contabil îl obţin eu. Rezistent mai e omul ăsta! Găsesc că este chiar
prejudiciabil să trăieşti aşa de mult.
Ce să iau împotriva catarului?
Seminţe de cina?
1870 ianuarie 2: Câinele
lui Glotkin a urlat în curte toată noaptea. Bucătăreasa mea Pelagheia spune că
este un semn sigur. Am discutat cu ea până la orele două de noapte, cum am să-mi
cumpăr o haină de blană şi un halat, după ce voi fi ajuns contabil. Poate că
mă voi şi însura. Fireşte, nu cu o fată tânără, aşa ceva nu se potriveşte cu
vârsta mea, ci cu o văduvă.
Ieri,
Cleşciov a fost dat afară de la club fiindcă a povestit cu glas tare o snoavă
porcoasă şi şi-a bătut joc de patriotismul lui Poniuhov, membru al sfatului
negustoresc. După cum se aude, acesta îl va da în judecată.
Vreau să mă duc la doctorul Botkin,
să-l întreb ce e cu catarul meu. Se spune că s-ar pricepe…
1878 iunie 4: Ziarele
scriu că la Vetlianca e ciumă şi că populaţia moare pe capete. Ca să se apere
de molimă, Glotkin bea votcă cu piper. Cred că pe un bătrân ca el nu-l prea
poate ajuta votca cu piper. Dacă se abate cumva molima şi pe la noi, ca mâine
sunt contabil.
1883 iunie 4: Glotkin
trage să moară. Am fost la el şi l-am rugat cu lacrimi în ochi să mă ierte că
i-am aşteptat cu atâta nerăbdare moartea. M-a iertat mărinimos, cu lacrimi în
ochi, şi mi-a dat sfatul să iau cafea de ghindă pentru catarul meu.
Cleşciov a fost din nou cât p-aci
să fie dat în judecată: a amanetat la un evreu un pian luat cu chirie. Şi cu
toate acestea are „Stanislavul”[1] şi
gradul de asesor de colegiu. E uimitor câte se petrec pe lumea asta!
Zinghiber: 2 zolotnici[2],
galanga: 1,50 zolotnic, apă tare: 1 zolotnic, sânge de şapte fraţi: 5
zolotnici; după ce se amestecă bine, se lasă să stea într-un litru şi un sfert
de votcă şi se ia pe stomacul gol câte un păhăruţ, împotriva catarului.
Acelaşi an, iunie 7: Ieri l-am
înmormântat pe Glotkin. Din păcate, moartea moşneagului nu mi-a folosit la
nimic. Îmi apare în fiecare noapte în vis, îmbrăcat într-o haină lungă, albă,
şi mă ameninţă cu degetul. Şi vai mie, blestematul: nu eu am fost numit
contabil, ci Cealicov. Postul n-a fost obţinut de mine, ci de un tânăr,
protejat de mătuşa nevestei unui general. Toate speranţele mele s-au spulberat.
1886 iunie 10: Nevasta
lui Cealicov a fugit. Sărmanul de el suferă mult. Poate că se sinucide de
necaz. Dacă se sinucide, ajung eu contabil. Chiar se vorbeşte de asta. Înseamnă
că mai sunt speranţe, că se mai poate trăi; poate chiar că nu mai e mult până
la haina de blană. În ceea ce priveşte însurătoarea, nu zic nu. De ce să nu mă
însor, dacă mi se prezintă o ocazie bună, atâta că trebuie să mă mai sfătuiesc
cu cineva: e un pas serios.
Cleşciov şi-a schimbat galoşii cu
ai consilierului intim Lirmans. E de-a dreptul scandalos.
Portarul Paisie m-a sfătuit să iau sublimat împotriva catarului. Voi
încerca.
(1) „Sfântul Stanislav” – decoraţie ţaristă
(2) Zolotnic – 4,26 grame
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu