Faceti-va bine (25)

Brânca

Denumirea știinţifică: Lobaria pulmonaria.

Prezentare. Brânca este un lichen care poate fi întâlnit cu ușurinţă și în ţara noastră, de  la deal până la munte. Copacii-gazdă sunt îndeosebi fagul și arţarul, rareori molidul,  lemnele  căzute,  pietrele.  Brânca  poate  atinge  o  lungime  de  40  cm. Acest  lichen  se  prezintă  ca  un  lob  vălurit,  altfel  spus  un  lob  cu  un  relief  pronunţat, culoarea fiind verzuie, uneori cu accente spre brun sau chiar verde, cu margini ușor galben-albăstrii sau albe. Prin urmare, un ciudat amestec de culori ce dă mister acestei ciudate plante.

Întrebuinţări. Medicina populară a introdus, din timpuri străvechi, această plantă modestă în rândul celor cu efecte curative. Astfel, practica de sute sau poate mii de ani  a  dovedit că preparatele din lichenul de brâncă combat bolile respiratorii, dând rezultate în procedeele terapeutice asupra astmului bronșic și a tusei. Substanţa sau substanţele active pe care le conţine brânca produc efecte pozitive și în cazul bolilor de plămâni.

Fereastra

Chiar daca locuiesc langa strada, las mereu geamul deschis la dormitor. Nu trec chiar atat de multe masini incat, in loc sa aerisesc, sa obtin efectul contrar. Vara, iarna, chiar nu are importanta, geamul sta deschis. Obiceiul asta il am de la Sinaia, unde mi se intampla chiar sa dorm cu geamurile deschise, ca sa las sa intre mirosul padurii.

Aici, desigur, intra uneori mirosul infect al Begheiului. Mai intra injuraturi ale trecatorilor, tantari, frunze si cate altele. Eu insa, in fiecare seara cand ma duc sa inchid geamul, imi imaginez cum pe zid urca un paianjen negru, paros si fascinant, care intentioneaza sa intre in dormitor. Inchid geamul si il las afara - sunt salvat. Dar a doua zi deschid din nou: nu pot face altfel. Uneori sunt ingrijorat: daca o fi intrat si sta ascuns sub pat, asteptand sa sting lumina ca sa vina peste mine? Uneori il visez. Negrul lui este deosebit, cateodata bate in albastru, alteori in verde. Il las sa umble pe mine, frica dispare, sunt gata sa primesc muscatura fatala. Inteleg dintr-odata ca e o ea, o vaduva neagra...Oh, ce sudori reci ma trec, dar si ce senzatie indescriptibil de placuta...

Alegeri

Life is a choice. It is YOUR life. Choose consciously, choose wisely, choose honestly. Choose happiness.

Ha, ha, ha,  ce mai bullshit americănesc! Nu e nicio alegere, totul a fost ales dinainte. Altcineva a ales pentru tine, încă dinainte să ieşi din burta mamei tale. Alegerile importante s-au făcut pentru tine fără să te întrebe nimeni. Iată, de exemplu, sexul. Ai ales tu să fii M sau F? N-ai ales. Ţi-ai ales tu statura, culoarea ochilor, gradul de inteligenţă? Nici pomeneală. Dacă te-ai născut cu o boală gravă, ai ales tu lucrul asta? Ai ales tu să ai aceşti părinţi şi nu alţii? Pe naiba. Practic, toate alegerile fundamentale s-au făcut pentru tine, apoi ţi s-a dat drumul prin curtea vieţii. Şi acum trăieşti cu iluzia că tu eşti cel care alege. Ce alegi, frate? Alegi o soţie (soţ) sau alta, alegi să stai într-un oraş sau altul, alegi să alergi sau să fii sedentar, alegi ce mănânci, alegi ce citeşti. Şi? Ia gândeşte-te că ai vrea să ai 6 degete la fiecare mâna. Poţi să faci alegerea asta? Sau închipuie-ţi că vrei să trăieşti 1000 de ani încheiaţi. Poţi să alegi aşa ceva? Sau poate vrei să nu mai fii tu ci altcineva. Ai vreo posibilitate să alegi asta?
It's YOUR life, choose happiness, frumos spus. Nu poţi alege să fii fericit, pentru că fericirea adevărată nu există. Nefericirea e starea fundamentală a omului, pentru că ea urmează alungării din paradis. Adam era fericit până a încălcat poruncile. Când a fost izgonit, a devenit nefericit prin excelenţă. Aşa că n-ai nicio şansă să fii fericit, altfel decât pe perioade scurte, scurte de tot, când uiţi că ai fost izgonit. Îndemnurile americăneşti de tipul don't worry, be happy sunt bullshit de la A până la Z.

O poezie a lui George Ţărnea

Balada ultimei iubiri

Strânge-mă-n braţe, iubito, strânge-mă tare, 

Cum ai strânge un prunc, nu un aspru bărbat, 

Pregătit de la prag pentru altă plecare 

Şi-n al cărui văzduh alte clopote bat.

Eu nimic nu mai am din străvechea mea fire -
Nestatornică, rea şi pierdută-n poveşti,
Dar tânjesc, în sfârşit, după prima iubire,
Aşteptând-o să crească din cea care eşti.

Caminarii

Tot umbland eu sa curat compul de multele fisiere inutile care s-au strans de-a lungul vremii, am dat peste o poza in care apar doi dintre fostii mei colegi de clasa: Dumitrache si Marin. Cu Dumitrache nu aveam cine stie ce relatie, insa pe Marin il consideram prietenul meu cel mai important. Amandoi erau caministi (sau caminari), deci abandonati de parinti si crescuti pe cheltuiala statului. Atat de multa grija avea statul de ei,

Faceti-va bine (24)

Brădișorul

Denumire știinţifică: Licopodium clavatum.

Denumire populară: pedicuţa, barba ursului, pălămidă.

Prezentare. Brădișorul sau pedicuţa este o ferigă, cu o tulpină lungă de până la un metru, culcată pe pământ, din care se ridică frunzele. Activitatea de producere a sporilor începe în iulie și se termină în septembrie. Sporii au culoarea galben-deschis. Plantă perenă, această ferigă face parte din familia licopodinaceelor. Crește în pădurile din regiunile montane și submontane. Pentru terapii medicinale se culeg sporii, din care se prepară o pulbere, cunoscută și sub numele de sulf vegetal. Unii  specialiști  în  medicină  naturistă  opinează  că  se poate folosi chiar și planta în întregime.

Substanţe active importante: substanţe specifice (clavatină, anotină), flavone, săruri minerale.

Întrebuinţări. Din sporii de brădișor se face un preparat necesar, în primul rând, în tratarea unor afecţiuni dermatologice. Pulberea astfel obţinută se folosește în tratarea eritemului sugarilor, în  intertrigo,  precum și în arsuri,  dermatite,  răni  deschise  – mai

ales la copii. În uz intern, pentru afecţiuni cum ar fi litiazele, hepatitele, se utilizează un preparat obţinut din întreaga plantă. Unii specialiști în medicină naturistă sunt de părere că preparatele de brădișor (pedicuţă) sunt benefice și în tratamente împotriva tabagismului și alcoolismului.

Dreptatea bahică

Într-o vreme, ca student, am locuit la un unchi de-al meu, pe numele lui - Hurmuz. E ceva să ai un unchi pe care să-l cheme în felul ăsta. „Cum te cheamă? - Baz. Şi unde locuieşti? - La Hurmuz”. Omul fusese decan al Facultăţii de Istorie, apoi se dusese ca cercetător la Institutul de Studii Sud-Est Europene. Un tip de viaţă, căruia îi plăceau băutura, mâncarea şi femeile. Din când în când, veneau pe-acolo diverşi amici şi amice, de-ai lui sau de-ai mei, n-avea mare importanță. A fost o perioadă cu adevărat boemă a vieţii mele, despre care o să povestesc probabil mai pe larg.

Placinte

Imi aduc aminte din nou de Fagaras. Totdeauna cand trec pe-acolo, alimentez. Dar nu rezervorul masinii ci pantecele personal. Ma duc la o patiserie numita Furnica, unde se produc placinte cu tot felul de continuturi. Pe 27 decembrie, mergand catre Breaza, m-am oprit ca de obicei sa alimentez. Cand colo, surpriza! Rafturile goale. Am intrebat de ce nu au placinte si mi-au spus ca nu au facut. Am intrebat de ce nu au facut si au dat din umeri. Asa ca am fost obligat sa alimentez cu Fornetti, lucru pe care nu-l fac din principiu decat in situatii exceptionale. Ma intreb si acum ce motiv poate avea o patiserie sa nu produca nimic exact in perioada sarbatorilor.

Asta vara, in schimb, am gasit tot ce cautam: placinte cu branza, cu varza etc. Era atat de cald afara, incat nu zbura nicio pasare. De obicei, mananc ce mananc, apoi arunc in aer resturi de placinta si imediat se strange un palc de pasari care se ospateaza. De data asta, nimic. Ma gandeam ca stau ascunse pe sub stresini, dar cum naiba sa nu vada ele bucatelele zburatoare de placinta? In fine, un mic mister, ca atatea altele.

Cutitul in spate

Lucescu, dupa ce ca a intors dezastruos peste linia continua, dupa ce ca a mai fost implicat in diverse incidente, dupa ce ca unii dintre cunoscutii lui spun ca nu stie sa conduca, ei bine, ce s-a gandit - daca tramvaiul l-a spulberat pe el, ia sa-l spulbere si el pe vatman, dupa legea tiganeasca "mi-ai bagat una in barbie, eu iti bag cutitul in spate". Prin urmare, a dat urmatoarea declaratie: "Tramvaiul putea evita coliziunea! L-am zărit de la zeci de metri distanţă şi mi-am imaginat că va frâna. Să mă ierte Dumnezeu, dar parcă a vrut să dea peste mine!"

Adica eu ar trebui sa cred acum ca vatmanul ala ar fi putut sa-l evite pe Lucescu, dar nu a vrut. Poate ca a si accelerat, nu-i asa, Lucescule? Daca te gandesti bine, poate chiar iti amintesti cum, in timp ce accelera, vatmanul s-a si aplecat catre inainte, asa, ca si cum ar fi vrut ca prin incordarea muschilor sa imprime inca si mai multa viteza tramvaiului. Acel vatman este un monstru, un killer nemilos, de la Ramaru incoace nu s-a mai pomenit un criminal de o asemenea cruzime, tagma vatmanilor ar trebui verificata la sange, conditiile de obtinere a permisului de conducere a tramvaiului trebuie sa fie rapid revizuite, trebuie umblat si la managementul RATB, trebuie vazut cu ce se ocupa sotia vatmanului si asa mai departe. Atacul acestui scelerat la viata marelui Lucescu nu poate fi trecut cu vederea atat de usor.

Incep sa cred ca pana la urma vatmanul ala o s-o incurce.

Baba Floarea și minunile lui Dumnezeu

În momentul în care scriu aici, la televizor se transmit imagini în direct cu biserica Sf. Pantelimon din București, care este mistuită de flăcări. Nu mă bucur deloc, mi se pare o tragedie imensă. Vreau să scriu, însă, despre felul în care sunt interpretate astfel de evenimente, în comparație cu unele, să le zicem... egale dar de semn contrar.

Faceti-va bine (23)

Bozul

Denumire știinţifică: Sambucus ebulus.

Denumire populară: bozie.

Prezentare. Bozul este o erbacee din familia caprifoliaceelor, fiind înrudită cu socul. La maturitate poate ajunge până la doi metri înălţime. Crește, adesea, în colonii, formând adevărate păduri în locuri umede, pe terenuri virane, prin pârloage, pe pășuni, la  marginea pădurilor, în locuri părăsite. Are frunze mari, cu miros neplăcut. Bozul înflorește în lunile de vară. Florile sunt albe, grupate în inflorescenţe. Fructele se prezintă sub forma unor bobiţe de culoare neagră. Pentru nevoi medicinale se recoltează frunzele, florile, coaja rădăcinilor, fructele. Din flori se prepară infuzie, iar din fructe și coajă se poate obţine un decoct.

Substanţe active importante: taninuri, esenţe parfumate, zaharuri, acid malic, acid tartric, substanţe amare.

Întrebuinţări. Bozul are neașteptat de multe calităţi din punct de vedere medicinal: calmează tușea, favorizează transpiraţia, este diuretic, purgativ, depurativ. Florile de boz se folosesc în terapii împotriva bolilor infecţioase și a bolilor căilor respiratorii. Mult mai multe utilizări au fructele, frunzele și coaja cu care se tratează cistitele, nefritele, edemele, hidropizia, constipaţia. De asemenea, bozul este recomandat pentru tratamente în caz de contuzii, având, se pare, calităţi de agent revulsiv.

Deoarece preparatele de boz pot  fi  toxice  (mai  ales  cele  obţinute  din  fructe), această plantă se va utiliza numai sub îndrumarea unui specialist.

Pijamaua

Daca fac o socoteala, cand Maria avea 3 luni, deci in decembrie 2002, eu aveam 42 de ani si vreo patru luni. Asadar am avut si varsta asta. Ba am avut chiar si 3 luni candva ... Anyway, uite niste poze:

M-am saturat

As vrea sa gasesc un singur motiv pentru care ar avea sens sa ma uit la altceva decat la Tom si Jerry. Pur si simplu aceste excelente desene animate contin cam tot ce este nevoie ca sa intelegi natura umana. N-am nevoie de mizeriile pe care le deverseaza posturile de stiri fara intrerupere. Nu ma intereseaza accidentele, incendiile, betiile, orgiile, furturile si toate celelalte chestii care imi sunt prezentate drept evenimente de interes national. Nu vreau sa mai urmaresc nici macar zece secunde din grohaielile politicienilor care se cearta intre ei, cu moderatorii, cu telespectatorii. Nu simt nicio pornire sa ma uit la filmele imbecile care sunt difuzate toata ziua pe posturile de specialitate. Nu mai vreau sa vad chilotii lui Bianca Dragusanu si sa ascult grosolaniile debitate la asa-numitele emisiuni de divertisment. M-am saturat, e prea mult, sunt peste douazeci de ani de cand am parte numai si numai de lăturile astea. Ca sa vad un film bun, trebuie sa il piratez. Ca sa ascult o muzica buna, trebuie sa ma duc pe posturi straine, gen Mezzo. Asa ca mai bine ma uit la Cartoon Network. Si nici acolo fara discernamant. Doar cand apar cei doi eroi universali: Tom si Jerry (poate si Woody Woodpecker, recunosc). 

Il Luce

Lucescu a supravietuit unui accident urat de tot. Acum este operat. Se simte bine si se va recupera complet in vreo doua luni. Intre timp, au inceput sacalii din presa: "de ce s-a operat Lucescu in tara?" Ei, carevasazica si de-aici putem scoate ceva anti-Basescu! Basescu s-a operat la Viena, Il Luce la Bucuresti. Concluzie: Lucescu e mai patriot decat Basescu. Simplu, nu?

Deja toata mizeria asta ma face sa ma gandesc ca Lucescu va ajunge parlamentar. Chiar daca poate lui nici nu-i trece asa ceva prin cap deocamdata. Dar o sa aiba altii grija sa-l invete de bine, mai ales ca acum, iata, prin grija sacalilor din presa, incepe sa i se formeze capitalul electoral necesar. In orice caz, daca Lucescu nu va intra in politica, il voi considera un om de mare caracter. Am zis.

Arta si artistii ei (2)

Faceti-va bine (22)

Bobul

Denumire știinţifică: Vicia faba.

Denumire populară: fasole mare.

Prezentare. Bobul este o erbacee anuală, fiind un membru important al familiei leguminoaselor. Tulpina poate ajunge la o înălţime de 1,20 metri, fiind muchiată, goală pe dinăuntru și  foarte  suculentă  în  perioada  de  maximă  vegetaţie.  Frunzele  bobului sunt penat-compuse și arată foarte frumos. Această plantă, originară din Asia, poate fi întâlnită numai în culturi, de altfel din ce în ce mai rare chiar și în gospodăriile ţărănești de tradiţie.

Nucsoara

In "Memorialul Durerii" - celebrul serial realizat de Lucia Hossu Longin, e o poveste absolut extraordinara, spusa de sotia unuia dintre partizanii care au rezistat eroic impotriva regimului comunist, in zona Nucsoara. 

Cei care se opuneau comunismului stateau ascunsi in munti, iar securitatea ii vana ca pe mistreti. Sotiile, fiicele, surorile lor erau chemate in permanenta la interogatorii si acolo erau batute si umilite in chipuri pe care nu vreau sa mi le reprezint. Li se cerea sa spuna unde le sunt sotii sau fratii dar ele chiar nu aveau ce sa spuna, pentru ca nu stiau. Imi aduc aminte de una din femeile astea, care zicea asa: "stateam, maica, in arest si venea securistul si incepea sa ma loveasca, ma scuipa, ma ardea cu tigara ca sa-i spun unde e sotul meu ascuns. Dar eu ziceam in mintea mea: "Doamne, iti multumesc ca mi-ai dat sa suport toate astea si nu m-ai lasat sa fiu in locul omului astuia care ma chinuie". Si asa ma intaream si suportam toate chinurile".

Carevasazica, femeia aceea, in timp ce era torturata, ii multumea lui Dumnezeu pentru ca se afla in pozitia victimei si nu a calaului. Putine lucruri mai impresionante mi-a fost dat sa aflu.

Cereți și vi se va da

Am văzut odată la televizor un reportaj despre un american care iubea foarte mult urşii grizzly. Îi căuta peste tot, se apropia de ei, le făcea poze, îi filma, le analiza excrementele şi mai făcea multe alte lucruri folositoare pentru sufletul lui dar şi pentru ştiinţă. Până la urmă, un astfel de urs l-a prins şi l-a aranjat atât de bine încât nu mai arată a om ci a personaj din Addams Family. Te-ai fi aşteptat ca după această experienţă, americanul să se lase păgubaş şi să înceteze studierea urşilor grizzly în habitatul lor natural. Da' de unde!

Atacul

Strada pe care locuiesc este pe malul stang al raului Bega (banatenii ar zice "al Begheiului"). Pe malul celalalt e o alta strada, care se prelinge pe langa curtea plina de daramaturi a fostei fabrici ceausiste ILSA. Ea leaga Piata Badea Cartan de cladirea Politiei Judetene. De la politie nu trebuie sa mai mergi mult si intri in zona cu Prefectura, cu Posta, adica esti deja aproape de centru. 

Faceti-va bine (21)

Bobornicul

Denumirea știinţifică: Veronica beccabunga.

Prezentare. Bobornicul este o erbacee perenă, aparţinând familiei scrofulariaceelor. Ca  plantă medicinală,  bobornicul  este  mai  puţin  cunoscut,  deși  se  găsește  lesne  în flora  României,  de  la  câmpie  până  sub munte.  Iubește  umezeala  și  de  aceea  va  fi găsit în preajma lacurilor, a apelor curgătoare, pe lângă izvoare. Bobornicul dezvoltă un rizom lung, târâtor, expus și nu prea consistent, tulpinile aeriene având între 10 și 60  cm.  Înflorește  în  mai  și  iunie,  florile  fiind  albastre,  albastru-deschis,  semănând, întrucâtva, cu cele de urzică moartă. Fructul de bobornic este o capsulă. Pentru aplicaţii medicinale se culeg florile, fructele, tulpinile.