Bozul
Denumire știinţifică:
Sambucus ebulus.
Denumire populară:
bozie.
Prezentare. Bozul este o
erbacee din familia caprifoliaceelor, fiind înrudită cu socul. La maturitate
poate ajunge până la doi metri înălţime. Crește, adesea, în colonii, formând
adevărate păduri în locuri umede, pe terenuri virane, prin pârloage, pe pășuni,
la marginea pădurilor, în locuri părăsite.
Are frunze mari, cu miros neplăcut. Bozul înflorește în lunile de vară. Florile
sunt albe, grupate în inflorescenţe. Fructele se prezintă sub forma unor bobiţe
de culoare neagră. Pentru nevoi medicinale se recoltează frunzele, florile,
coaja rădăcinilor, fructele. Din flori se prepară infuzie, iar din fructe și
coajă se poate obţine un decoct.
Substanţe active
importante: taninuri, esenţe parfumate, zaharuri, acid malic, acid tartric,
substanţe amare.
Întrebuinţări. Bozul are
neașteptat de multe calităţi din punct de vedere medicinal: calmează tușea,
favorizează transpiraţia, este diuretic, purgativ, depurativ. Florile de boz se
folosesc în terapii împotriva bolilor infecţioase și a bolilor căilor
respiratorii. Mult mai multe utilizări au fructele, frunzele și coaja cu care
se tratează cistitele, nefritele, edemele, hidropizia, constipaţia. De asemenea,
bozul este recomandat pentru tratamente în caz de contuzii, având, se pare,
calităţi de agent revulsiv.
Deoarece preparatele de boz pot fi toxice
(mai ales cele
obţinute din fructe), această plantă se va utiliza numai
sub îndrumarea unui specialist.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu