Trebuie să recunosc că FB este o sursă continuă de învățături despre lume și viață. Comportamentul celor care intră aici este cel pe care-l au și în afară. Au loc trădări, se minte, se petrec mici drame, oamenii se îndrăgostesc, se despart, se fac declarații, se fură, se amenință etc. Dacă ți se pare simplu să închizi calculatorul și să spui că toate sunt doar virtuale, te înșeli: toate sunt reflexii ale vieții reale și multe au consecințe reale pentru cei care se implică. E ca și cum ai privi oamenii printr-o oglindă, dar din când în când ar zbura către tine câte o piatră care te-ar lovi în tâmplă.
Acum câteva zile, îmi solicită prietenia o persoană căreia o să-i zic Purcetta. O accept și uit de ea. Totdeauna când apare o persoană din neant și-mi cere prietenia, îmi închipui că e cineva care mi-a citit poeziile. De obicei mă uit dacă avem prieteni comuni și, în funcție de asta o accept. Purcetta îndeplinește condițiile, așa că am devenit prieteni de FB. Cum spuneam, am uitat de ea, dar azi dimineață, nici nu deschid bine compul și mă trezesc că mă apelează în privat:
„Buna dimineata acolo departe..o alta cultura..acolo a inceput agricultura..porumbul, cartoful...am in plan sa dau o fuga la festivalul cartofului...sa vad muntii...cu bine”, îmi scrie. Citesc odată, citesc de două ori, nu mă dumiresc. Îmi vine în minte un amic despre care nu mai știu nimic, dar care avea obiceiul să spună lucruri absurde. O fi el? Îi răspund: „ :) foarte originală introducere!” Trec 30 de secunde și mă întreabă: „arequipa este in sud?” In momentul ăla mă dumiresc: la profilul de FB am setat ca localitate de reședință Arequipa, Peru și Purcetta a luat-o de bună. Aș putea să întrețin mistificarea, dar mie nu-mi plac lucrurile de felul ăsta, așa că-i spun: „nu cred ca stiu foarte bine ce e pe-acolo”. Apoi dialogul continuă astfel:
cum asa...doar traiti acolo
ah, trăiesc doar cu gândul
asa ati mentionat..in acest caz imi cer scuze
am pus ceva care tine de fanteziile mele
si pentru ce scuze?
pentru deranj
dar nu e vreun deranj
ok
sunt aici, nu stau ascuns, de ce ar fi deranj sa ma apeleze cineva?
Atât. Am văzut că a citit ultima replică, dar n-a mai răspuns, apoi a plecat în lumea ei. Mă aștept ca în scurt timp să mă blocheze.
Așadar, nici vorbă de poezie. Nici pomeneală de vreun interes pentru blogul meu, sau pentru postările mele pe FB. Nu. Interesul Purcettei este exclusiv pentru Peru, unde și-a închipuit că locuiesc și unde ar vrea și ea să ajungă. Dacă nu stau acolo, atunci nu mai prezint niciun interes. Asta îmi aduce aminte de Karel Capek, care scria - printr-o nuvelă despre polițiști, sau detectivi - cam așa: „pe domnii ăștia nu-i interesează ce este omul, care e menirea lui pe pământ, nu, pe ei îi frământă UNDE este omul respectiv, ca să poată merge să-l aresteze”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu