Am scris o poezie și m-am gândit să fac un BMP cu ea, ca s-o atârn pe peretele meu de Facebook. Fac lucrul ăsta adesea, în principiu pentru că BMP-urile conțin poeziile puse pe anumite imagini. Dar mai e ceva: uneori ascund în fundal anumite mici (sau foarte mari, uriașe) secrete legate de textul poeziei. De data asta, m-am gândit la ceva care, dacă ar fi prezentat fără nicio prelucrare, ar putea, vorba televiziunilor, să-i „afecteze emoțional” pe privitorii-cititori.
Dar iată mai întâi poezia:
O să-mi iau cu mine patul
peste tot unde umblu - în oricare clipă
este posibil să mă prindă
somnul sau oboseala
și atunci, ah
cât de bine va fi
să am pe ce mă întinde
urmând să o iau din nou,
mai târziu,
de la început...
Iar când voi simţi în spatele gâtului
foamea cea adevărată,
universală,
cerându-mi prinosul celulelor,
cât de fericit voi fi să mă dăruiesc ei
ghemuit, cu genunchii la gură,
în patul meu,
ca un făt.
Pe așa un text, mi-am zis că ar fi potrivit un tablou de ... de..... na, că uitasem. Lapsus din cele care mă atacă uneori. Aveam în cap lucrările pictorului, le vedeam, dar numele lui... nu-mi venea și pace. Atunci mi-am adus aminte de un tablou al lui Soutine, intitulat „Carcasă de vită”. Sau de bou, nu știu care e traducerea exactă. L-am pus frumușel pe fundal, am adăugat poezia și am urcat-o pe wall. Uite:
După nu multă vreme, vin la comp și găsesc niște likes la poezia mea. Unul dintre ele de la o doamnă interesantă, care însă își ascunde ochii după niște ochelari impenetrabili. Mă duc pe pagina ei cu gândul să caut o poză fără ochelari, dar nu apuc să fac operațiunea, că îmi cad ochii pe o postare:
Francis Bacon, frățioare, pe el intenționasem să-l pun în fundalul poeziei mele! Ia uite-l, în atelierul lui:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu